Dacă de soție am avut parte și, mai mult decât atât, am avut parte de una extrem de frumoasă, la capitolul amantă, am cam dat-o în bară, nu cred că aș putea ieși cu ea în lume, mi-ar fi rușine, aș crăpa la primii doi pași alături de ea pe bulevard, dar… face dragoste într-un fel ce mă înnebunește, face de toate și se pricepe, este ca un espressor performant care face toate tipurile de cafea, toate tipurile de cappuccino, toate tipurile de bărbați.
Nu am vrut nimic de la ea, nu m-am dat la ea și nu aveam de gând să-mi înșel soția, dar a venit femeia asta soră cu diavolul, și-a înfipt bucile în… mea și a început să se miște, să mă dispere, să-mi dea niște semnale după care m-am ghidat fără să mai gândesc. De atunci, sunt sclavul ei, de atunci, o visez noaptea, visez că îi pun un ziar pe față și-mi imaginez că sunt în paradis. Una mai bună ca ea nu am avut, îmi amputează toată rațiunea, jur că nu mai merg la baie cu ea, căci mă trezesc acolo, înăuntru, baricadat și cu ea peste mine.
Da, muncim împreună, este secretara șefului meu și ne împerechem la birou sau prin baia biroului. Avem câțiva metri în care ne facem de cap, ea profită că mă ține mult, eu stau ca taurul priponit, legat bine și satisfăcut la maxim. La zece minute după ce o fac cu ea, o văd prin birou și aș jura că nu m-aș culca cu una ca ea, dar, la nici alte cinci minute, iar îmi pune mâna pe undeva și iar fugim la cele sfinte, scuze, la cele trupești, lumești, zici că suntem la sală și avem de repetat serii întregi de mișcări. Am ajuns să fiu gelos pe șeful meu când o cheamă în birou la el. Îmi imaginez tot felul de scenarii și mă simt aiurea, mă fâstâcesc și mă înroșesc tot, când văd că atinge clanța aia, clanța aia nenorocită, clanța aia pe care aș nenoroci-o doar să nu mai poată intra la el, să rămână la mine, să plece cu mine, nu neapărat departe, dar suficient de mult cât să fie doar a mea.
O vreau, o iubesc în reprize, o iubesc doar cu trupul și, recunosc, îmi dă dependență, mi s-a urcat la cap, mi s-a suit pe toți pereții integrității. Se cu x, se cu mine, se cu toată lumea, dar se bine! Vă mai spun, vă mai repet încă o dată, e urâtă, e genul de femeie pe care ai tendința să o ocolești, genul de femeie care nu atrage, dar când te prinde între picioare, între crăcanele acelea interminabile, nu-ți mai dă drumul, nu te mai slăbește. Zici că a făcut cursuri de unduire superioară, o amantă mai urâtă ca ea nu-mi puteam găsi, zici că a practicat toate sporturile bazate pe mobilitate, e mai urâtă ca soția mea, zici că se freacă de toți pereții și când îți vine rândul e fină, e distinsă, ai mai vrea.
Să nu vă prind pe la noi pe la birou, să nu vă prind că vă dați la ea. Sunt gelos până și pe felul în care calcă, sunt mândru de urâțenia ei, sunt obsedat…
