Ah, dragă cititorule, lasă-mă să-ți povestesc despre nebunia care mă posedă zilnic, despre iubire, dar și despre o teamă secretă ce îmi bântuie sufletul: iubita mea și activitatea ei fără perdea pe rețelele de socializare.
De la început, a fost dragoste la prima conexiune pe Facebook. Am crezut că trăiam în vremuri bune, în care oamenii își etalau inteligența în locuri publice și păstrau prostiile pentru conversațiile private. Ei bine, s-a dovedit că dragostea nu e întotdeauna la fel de inteligentă precum utilizarea rețelelor sociale.
Iubita mea, un suflet minunat în carne și oase, dar cu un simț al umorului care nu s-a sincronizat niciodată cu al meu, pare să își trăiască viața socială cu tastatura în mână și un entuziasm suspect pentru butonul „publică”. Iubirea mea pentru ea este atât de mare, încât mă simt ca un soț plin de „mândrie” la un spectacol de talente al soției, doar că talentul ei este unul… special, ca să mă exprim elegant.
Și, uite așa, de fiecare dată când mi-aș dori să mă afund în universul social media fără să mă ascund sub masca rușinii, apare ea cu un meme dubios sau cu o postare pe care a scris-o într-un moment de inspirație (sau de nebunie). Știu că e un clișeu, dar da, e o situație în care îmi vine să-mi acopăr fața cu mâinile și să strig „De ce, Dumnezeule, de ce?”.
Dar hai să nu exagerăm, căci, până la urmă, iubirea își are propriile ciudățenii. Chiar dacă mie îmi e rușine cu fiecare glumă făcută de ea pe Threads, parcă îmi place să cred că există oameni pe internet care apreciază umorul absurd la adevărata valoare. Sau poate că doar dau like-uri din milă. Să nu mai spun că la fiecare postare a ei, prietenii mei îmi trimit mesaje de genul „Ce s-a întâmplat cu tine?”. Eu doar zâmbesc cu jumătate de gură și încerc să le explic că iubirea nu se măsoară în calitatea postărilor de pe rețelele de socializare.
În ciuda rușinii uneori copleșitoare, am realizat că iubita mea e ca un erou digital care își păstrează autenticitatea, indiferent de ce spun ceilalți. Poate că glumele ei nu sunt întotdeauna pe aceeași frecvență cu ale mele, dar cine a spus că o relație trebuie să fie perfectă? În fond, ce este dragostea dacă nu o colecție de momente ciudate, amuzante și uneori jenante?
Așa că, închei acest eseu (auto)ironic, cu un zâmbet larg pe față și cu mândria faptului că dragostea noastră este ca o postare virală pe internet: înțeleasă doar de puțini la adevărata ei valoare, dar apreciată de toți. O iubesc, chiar și atunci când îmi este rușine cu ea. Este o nebunie, o glumă de dimensiuni pantagruelice pe care doar noi doi o înțelegem.
