Scrisoare deschisă către toți părinții „răi” din partea unui neuropsiholog:
Într-o zi, când copiii mei vor fi suficient de mari pentru a înțelege logica care motivează un părinte, le voi spune, așa cum mi-au spus părinții mei răi:
Te-am iubit suficient de mult încât să te întreb unde mergi, cu cine și când vii acasă…
Te-am iubit suficient de mult încât să am răbdare până când ai aflat că noul tău prieten cel mai bun nu era ceea ce părea…
Te-am iubit suficient de mult încât să stau acolo, în cadrul ușii, timp de două ore în timp ce îți făceai curat în cameră, practic o chestie de 15 minute!
Te-am iubit suficient de mult încât să te las să vezi furia, dezamăgirea și lacrimile din ochii mei. Copiii trebuie să învețe că părinții lor nu sunt perfecți.
Te-am iubit suficient de mult încât să te las să-ți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale chiar și atunci când pedepsele au fost dure.
Dar mai presus de toate,
Te-am iubit suficient încât să spun NU chiar și atunci când știam că mă vei urî pentru asta. Acestea au fost cele mai grele bătălii. Mă bucur că le-am câștigat pentru că, până la urmă, ai câștigat și tu. Și, într-o zi, când copiii tăi vor fi suficient de mari pentru a înțelege logica care motivează părinții „răi”, le vei spune:
„Părinții tăi au fost răi? Ai mei au fost. Am avut cei mai răi părinți din lume!”
În timp ce alți copii mâncau dulciuri, eu trebuia să mănânc cereale, ouă și legume. Când alții au mâncat cola și hamburgeri la cină, eu a trebuit să mănânc carne, brânză, fructe… Nu uit toate acele clătite și prăjituri pe care ni le-a făcut mama. Și puteți ghici că mama mi-a făcut cine diferite de cele ale celorlalți copii.
Părinții mei au insistat să știe unde sunt tot timpul. Ai fi putut crede că am fost ca la închisoare. Ei trebuiau să știe cine sunt prietenii mei și ce am făcut cu ei. Au insistat să le spun dacă voi fi plecat pentru o oră sau chiar mai puțin.
Mi-a fost rușine să recunosc, dar părinții mei m-au pus la treabă.
A trebuit să spăl vasele, să-mi fac patul meu (groază!), să învăț să gătesc, să aspir, să-mi spăl rufele, să golesc gunoiul și tot felul de alte îndeletniciri la fel de crude… Cred că stăteau treji noaptea imaginându-și noi sarcini pe care să mi le dea a doua zi.
Întotdeauna au insistat să spun adevărul, doar adevărul și numai adevărul. Până în adolescență, îmi puteau citi gândurile și aveau ochi peste tot. Apoi viața a devenit foarte grea!
Părinții mei nu-mi lăsau prietenii să claxoneze când veneau să mă ia. Au trebuit să vină la poartă ca să-i poată întâlni. În timp ce toată lumea putea avea un iubit sau o prietenă la 12 sau 13 ani, eu a trebuit să aștept până la 16 ani.
Din cauza părinților mei, am ratat o mulțime de lucruri prin care au trecut alți copii. Nu am fost niciodată prins pentru furt din magazine, vandalism, băut sau chiar arestat pentru orice altă infracțiune. A fost doar „vina lor”.
Acum, că am ieșit din casă, sunt educat si am devenit un adult corect. Încerc din răsputeri să fiu un părinte „rău” cum au fost părinții mei. Cred că asta e în neregulă cu lumea din ziua de azi. Nu sunt destui părinți „răi”!
Așadar, mulțumim tuturor părinților care au fost destul de „răi” în tinerețe încât să ne învețe cum să devenim oameni buni.
Transmiteți asta tuturor părinților „răi” de pretutindeni!
sursă: internet
