În timp ce toate femeile visează cai verzi pe pereți, cu condiția să fie măcar din grajduri rezidențiale, dacă nu regale, unele chiar prind potul cel mare și devin prințese sau regine. La propriu, nu la figurat. Noroc, soartă, destin? Mai ales că nu vorbim tocmai de fecioare, ci, în două cazuri, chiar de femei divorțate; profund invidiate și, în același timp, imitate în detaliu de tot mapamondul.
Azi a mai avut loc (încă) o nuntă regală. Nu că ar fi prea multe, dar memoria colectivă le păstrează intacte și asta pentru că hrănesc nevoia de frumos și visare a unei lumi aflate în degringoladă. Sau nevoia de a ne simți cumva îndreptățiți să comentăm, să-i tragem la răspundere, să ne revoltăm sau să ne emoționăm, după caz, în timp ce căscăm ochii la… ecrane. Senzația că dacă ne dăm cu părerea e ca și cum am controla noi povestea. Altora.
Zilele următoare nimic nu va scăpa netocat mărunt. De la ținute, la atitudini, priviri, gesturi mărunte, vreun râgâit regal insuficient camuflat, vreo grimasă nu foarte nobilă, poate o pată sau două – imposibil, pete la o nuntă regală? – un machiaj prea intens sau unul neinspirat și lista e deschisă și greu de acoperit complet.
Azi însă a fost în prim plan mireasa. Nici la autopsie nu s-ar fi descoperit și comentat atâtea micro detalii așa cum s-a făcut azi, de la distanță, de milioane de gură cască neinvitați. Prostimea, cum ar veni, care-și primește rația de circ. Toți și toate erijați însă în supremi judecători, aprigi și neiertători pentru destinul regal al unor femei nici măcar născute de sânge albastru… Și uite așa, cu o rochie prea prea și un machaj foarte foarte (sau invers), cu o nepăsare foarte foarte și un interes prea prea… câinii latră a pustiu și caravana regală trece nepăsătoare.
Femeile acestea, „din popor” ajunse prin căsătorie prințese, ducese sau regine, pe de o parte setează standarde prea înalte pentru restul și, pe de alta, reînvie povestea Cenușăresei pe care orice femeie o are înscrisă în ADN. Zâmbesc protocolar, dac cu mâna absente și trec mai departe, lăsând în urmă poporul planetei cu ochii largi și mintea ocupată pentru încă o perioadă bună de timp cu detalii care nu-i privesc personal, ale unei probleme care însă îi arde în mod direct.
