Pentru cei ce au împlinit 40 de ani și se plâng de dureri insuportabile, dureri fizice și psihice, pentru acei nefericiți ce uită că încă se mai trezesc diminețile în corturi pline de virilitate, pentru nemernicii care au crezut că vârsta de 20 sau de 30 sau chiar aia de 39 e veșnică, care au crezut că ei sunt veșnici, pentru toate păcatele bărbaților la un loc, vin acum și spun răspicat: Uitați-va bine la ele, priviți îndelung și culegeți, sunt ultimele picături de rouă înainte ca soarele să se înalțe peste crestele munților și să apună.
Iubiți-le și nu le refuzați, admirați-le și le lăudați pentru că sunt cele ce v-au adus până aici și v-au ascultat zi de zi tânguitul, pentru că v-au suportat.
Și pentru cei ce au trecut de vârstele menționate, dar mai văd încă, mai au ceva din cătarea vulturilor, pentru cei ce încă mai vânează de sus, din înaltul gândurilor și din semeția încrederii, pentru cei ce mai au curajul de a privi măcar și de a-și imagina, pentru toți și pentru toate, iubiți fie și numai în minte, legănați-vă și înfruptați-vă din frumusețea trupului uman pentru că desfăcute sunt picioarele omului și dintre ele izvorăște viața.
