Personajele mele sunt desprinse din experiența împărtășită de lume, sunt adunate, culese din viața de zi cu zi și, de cele mai multe ori, dau impresia că doar imaginația putea inventa așa ceva, că realul a fost înlăturat și ficțiunea și-a făcut de cap. Nu, dragilor, aici realitatea mușcă din caldarâm și se hrănește cu sudoarea efortului depus de voi, aici poveștile refac timpi consumați, experimentați, donați de indivizi ce găsesc curajul de a se prezenta, de a înfrunta consecințe.
Unul dintre cei mai impresionanți bărbați pe care i-am întâlnit în viața asta trăise la țară și acolo își îmbibase existența în tutun și alcool. Da, demult, undeva în spatele amintirilor, la coada memoriei, se mai zăreau mormane de cărți citite, aprofundate, poezii memorate, lucrări filozofice întoarse pe toate părțile, da, existau și din când în când insistau să mai scoată capul afară, să mai muște din lumina zilei ce repede se sfârșea și lăsa loc iar alcoolului și tot așa până ce întregul personaj mi s-a așezat pe retină și mi-a depănat firul spre a-l înțelege.
Lumea întorcea capul după el, da, la propriu se întorcea după el și, cu frică, dar una admirativă, păstra parcă un moment de reculegere. Individul acela le spunea pe toate franc în față, era singurul care, folosindu-se de adevăr, nu înțelegea și nu rumega frica comunității. El devenise un fel de călău, un jupân de care se fereau toți falșii învățători. Îți crăpa obrazul de rușine când te privea și îți recunoștea dintr-o privire toate slăbiciunile, toate secretele îngropate în ani de minciuni transformate în realități murdare, meschine. Personajul acesta îmbâcsit rămăsese la țară, deși ar fi putut trăi liniștit la oraș, deși ar fi fost capabil să rămână în istoria matematicii, a fizicii sau a literaturii și a istoriei, rămăsese la țară pentru că de acolo erau bunicii lui și el, așa, jerpelit și privit aparte în comunitate, doar el mai îndepărta scurmând cu unghiile-i negre și netăiate buruienile ce apăreau periodic pe mormintele străbunilor săi.
Nu, asta nu-l îndreptățește să fie și să se comporte așa, mai există o cauză, una profund emoțională, una ivită din rațiuni amoroase, mai există un motiv dureros, unul precum o boală fără leac. Există o ea, una iubită cum doar mintea lui putea născoci o asemenea iubire. Un monument de sentimente închinate în sufletul lui unei femei ce a plecat din sat, a plecat exact acolo unde el ar fi putut ajunge. Da, o femeie care a respins iubirea și a îmbrățișat averea.
Acolo filmul firesc s-a rupt și s-a văzut inundat de remușcare, de alcool. Acolo nici eu și nici bunul Dumnezeu nu au putut interveni. Da, personajul îmi este prieten, treaz sau îmbibat în alcool mă recunoaște, se lasă plasat în diverse lucrări literare, dar, când vine vorba de amor, de iubire, dispare…
Sunt Samuel X, bărbatul care a iubit-o pe femeia venerată de el. Am plecat demult de la țară. Da, l-am luat și pe el cu mine. Ce nu ați înțeles? Sunt el… Acea parte din mine încă mai speră să o regăsească și să poată traduce împreună cu ea din latina veche…
