Oamenii sunt de multe feluri și culori. Cei roșii, cei îmbujorați la față, sunt, de regulă, cei prinși cu mâța în sac, dar nu sunt neapărat și cei care regretă că au fost prinși. Povestea de azi are legătură cu furatul miresei și cu o noapte de pomină pentru mai multe personaje.
Da, am fost invitat la o nuntă și nu la una la care să particip doar din obligație, am fost invitat la nunta unui foarte bun prieten. Pe el îl știam din grădiniță și pe viitoarea lui soție, din poze și din povești, pentru că el plecase în Germania în urmă cu zece ani și acolo a cunoscut-o pe cea care urma să-i fie…
Cum spuneam, pe ea o știam oficial din poze și povești, dar, în realitate, o admirasem și o studiasem o vreme îndelungată pe rețelele de socializare. Prima dată când am văzut-o a fost în urmă cu cinci ani când a venit el în țară și mi s-a lăudat că și-a tras o femeie nouă, că este foarte frumoasă și foarte inteligentă, așa spunea, și mi-a arătat o poză cu ea pe telefon.
Era tare mândru, se lăuda la toată lumea. Ea nu venise cu el, rămăsese în Germania și eu, ca să-l tachinez, îi sugeram că în timpul în care el stă cu mine la masă, ea se culcă cu șeful ei, cu un boșorog neamț cum spuneam eu. Râdea și înțelegea că fac glume, așa ne tachinam noi, dar, pe undeva, nu-i convenea și nici nu se simțea confortabil.
Sincer, și mie mi-a plăcut, a fost un fel de dragoste înfiripată doar pentru că am văzut o fotografie cu ea. Pare absurd, dar cei ce s-au îndrăgostit de câte o poză mă pot înțelege. Evident, am căutat-o pe rețelele de socializare și am găsit-o, parcă zăcea acolo printre prietenii lui, colegă de bancă cu mine pe Facebook, o bancă a prietenilor lui comuni.
I-am trimis o cerere de prietenie și, la câteva zile, a acceptat. Timpul s-a scurs și noi am devenit un fel de amanți pe internet. Viața nu ne-a adus împreună, ea în Germania, locuind cu el, și eu în România, locuind cu ai mei. Da, eu eram liber și îndrăgostit, eram fermecat de ea și de reclama făcută de el. Ea, la început, părea distantă și greu de abordat, dar, cu timpul, a început să se plângă de el și mai apoi să-mi facă declarații de amor. Ne iubeam de la distanță, ne iubeam și sufeream din cauza lui.
Cu ocazia acestei relații la distanță, am cunoscut o altă față a prietenului meu, în relația cu ea era foarte agresiv, o intimida, o bătea și o teroriza. Nu puteam să vorbesc cu el, se presupunea că nu știu nimic și, în felul acesta, am stabilit cu ea că trebuia să se descurce singură cu el.
Pe când se pregătea să-l părăsească, el a cerut-o în căsătorie și ea a acceptat de frică. A fost un duș rece administrat de viață pentru că o iubeam mult, dar, în felul acesta, aveam să o pierd definitiv. Au venit în țară și au organizat nunta. Atunci m-am întâlnit pentru prima dată cu ea. Nu am putut opri evenimentul, ai lui erau foarte mândri de băiatul lor, dar eu și ea eram captivi într-o lume incorectă, nedreaptă.
A venit ziua cu pricina și am participat la eveniment. Seara, târziu, am furat mireasa și, în cele două ore de dispariție reglementate de obiceiul românesc, ne-am iubit cât pentru o viață. A fost prima și ultima dată când mi-am călcat în picioare toate principiile și nu am mai ținut cont de nimic, au fost cele mai frumoase clipe din viața mea, au fost cele mai profunde momente din viața ei.
La final, ne-am întors și am acceptat răscumpărarea ei, la finalul acelui moment, știam că ne-am satisfăcut poftele și că ne putem continua viața. S-a furat mireasa, s-a schimbat situația, de acum, ea putea să-i fie fidelă, de acum, nu mai avea nimic de ascuns, dragostea noastră se consumase intens și apăsat, misterios și palpitant, dragostea noastră se rezumase doar la ceva carnal.
Azi este o mamă perfectă, mama copiilor lui. Eu sunt steril, am aflat când au făcut testul de paternitate, credeam că primul lor copil este al meu. Viața corectează toate anomaliile și pedepsește toate abaterile. Fiți buni!
