Aparent paradoxal, dar eu am constata că actele de bunătate pot adesea stârni reacții negative, ceea ce mă pune în fața unei dileme morale: De ce, în unele situații, când ne străduim să fim buni și să facem bine oamenilor, primim în schimb neîncredere, invidie sau chiar răutate?
Știu, este un fenomen complex, dar nu mă rabdă inima să nu subliniez câteva aspecte. Unul dintre acestea ar fi percepția umană asupra intențiilor noastre. Oamenii sunt predispuși să fie precauți și să aibă suspiciuni atunci când cineva se străduiește să fie prea generos sau prea dornic să ajute dezinteresat. Această suspiciune poate avea rădăcini în experiențele anterioare, unde actele de bunătate au fost folosite pentru a manipula sau a obține avantaje personale. Prin urmare, atunci când cineva face un bine fără nicio așteptare în schimb, este posibil ca beneficiarul să nu fie pregătit să primească acea bunătate sinceră.
De asemenea, invidia și gelozia pot juca un rol semnificativ în răspunsul negativ la actele de bunătate. Atunci când cineva oferă ajutor sau reușește într-un fel notabil, ceilalți pot simți o presiune implicită de a face la fel sau pot simți că li se pune în evidență propria ineficiență. Acest sentiment de invidie poate duce la reacții negative și la critică.
Un alt factor important de luat în considerare este faptul că persoanele care sunt în nevoie pot resimți o vulnerabilitate și o dependență față de cei care le ajută. Acest sentiment de dependență poate genera anxietate și disconfort, ceea ce poate fi manifestat sub forma unei reacții de respingere sau ostilitate.
Atunci, ce facem? Deși, după ce faci o faptă bună și primești, în schimb, răutate, chit că tu nu așteptai nimic, parcă vine să-ți iei lumea în cap, nu? Ok, nu trebuie să generalizez, știu, dar tot doare. Pe de altă parte, cred că este crucial să nu renunțăm la principiile noastre și, până la urmă, la a face bine, din cauza acestor reacții negative. Chiar dacă există momente în care oamenii răspund cu rău la actele noastre de bunătate, există și numeroase momente în care aceste gesturi pline de generozitate aduc lumină în viețile celorlalți. Facerea de bine nu ar trebui să fie condiționată de recompense sau de recunoaștere. Ea ar trebui să fie un act sincer, venit din inimă, în ciuda reacțiilor celor din jur.
Concluzie? Lumea are totuși nevoie de mai multă bunătate și compasiune, iar aceste reacții negative pot fi doar obstacole temporare. Nu ar fi rău să ne educăm sensibilitatea și să ignorăm mizeriile, căci asta ne va ajuta – culmea – să putem în continuare face bine celui ce ne-a răspuns cu rău, nu? Eu așa cred. Nu semnez aceste rânduri, căci persoana căreia i-am făcut de curând un bine, mi-a răspuns într-un mod năucitor și sunt încă în șoc și tare nu aș vrea să știe cât de mult m-a afectat acea reacție. Mulțumesc!
