Nu toți ați fost așa, asta este clar, dar unii dintre noi ne-am tăvălit prin fân și știm cum este să iubești sincer, să adori pe cineva și să-l asociezi cu mirosul de fân proaspăt așezat în șură, proaspăt și răzvrătit, făcut parcă să odihnească, dar și să înțepe pe ici, pe colo. Da, fânul a fost martorul iubirii noastre și voi ați înțeles, știți pentru că la fel de săraci și la fel de fericiți am fost cu toții până acolo unde căile ni s-au separat și am început să aflăm ce înseamnă despărțirea, durerea amintirilor, regretul trecerii timpului și, evident, să știm ce înseamnă cu adevărat primii fiori ai iubirii, ce este dragostea consumată pe jumătate și ce sunt întrebările rămase fără răspuns la care, trebuie să recunoaștem, mai așteptăm și azi unul.
Săraci ne tăvăleam prin fân și eram fericiți, acum ne tăvălim prin mătăsuri, dar ne-am despărțit. Acum fiecare privește la căpițe răzlețe ivite în drum din fuga mașinii și se întoarce doar în gând, doar în suspin, doar în dorință efemeră… Acum suntem departe, am călătorit în viteză și am ascuns inclusiv de noi acele trăiri, acele momente. Din păcate, nu toți am avut parte de fânul acela care pătrundea în nări fornăite de freamătul iubirii și în conștiința omului avid de iubire de dăruire, pierdut printre ale dragostei mreje… săraci, dar fericiți.
Nu toți ați fost fericiți, asta este clar, mulți dintre voi sunteți încă în căutare, mulți dintre voi admiteți cu sfială că undeva există și fânul vostru, și rândul vostru, și porția voastră de fericire. Sunteți timizi, dar sunteți conștienți că aveți partea voastră de neîmplinire.
Iubirea nu se bazează pe situația materială, iubirea are la bază lucruri simple, întâmplări banale, ocheade nevinovate, zâmbete firave, schițate timid, tremur și timiditate, freamăt și suferință, dorință și neîmplinire, fân și așternuturi mătăsoase, intrigă și ură, pace și luptă, armonie și dispreț, iubirea este fânul în care te-ai tăvălit și ți-a intrat în sânge, cel care a crescut odată cu tine, cel ce te-a jenat spre a se face nemuritor în amintirea ta. Mătasea este doar ultimul regret, locul în care ai poposit nemulțumit pentru că ți-a trecut vremea, că timpul s-a scurs și că acum, înțelept privind înapoi, realizezi că era suficient acel fân, acel miros, acea senzație. Iubirea este săracă, dar perfectă…
