Secrete de soție: „Mai știi de ce te-ai măritat cu ăsta?”

Inevitabil, fiecare soție ajunge și la această întrebare. Și nu întrebarea este gravă, cât răspunsul pe care fiecare și-l dă, cu toată sinceritatea de care poate fi capabilă. Mai știți, dragi soții, de ce v-ați măritat fiecare dintre voi cu bărbatul care vă este acum alături? Trebuie să faceți un efort de memorie sau aveți în minte și-n inimă mereu prezent răspunsul? Sau nici măcar nu vă mai puneți problema? E genul de situație căreia îi găsim multe scuze, explicații, paravane… uneori o numim criza de la x ani, alteori rutină, alteori nevoia de schimbare, dar indiferent de eticheta aleasă, este unul dintre semnalele de alarmă cel mai mult ignorate și căruia îi opunem o realitatea deloc ortodoxă. Da, da, mă refer la faptul că începem să avem ochi și pentru alți bărbați. Cei din jur, la început, dar cu precauție maximă, apoi cei aflați la distanța de siguranță, departe de drumurile soțului, căci astfel de intersecții se lasă mereu cu dramă. Și drama, se știe doar, nu a rezolvat nicio problemă, situație sau criză, ci dimpotrivă! Le-a complicat și mai tare.

Soția care de la priviri decide să treacă la nivelul următor și să accepte gesturi, conversații și mai apoi, adulterul, cu siguranță, de cele mai multe ori uită și că e măritată, nu doar de ce a făcut pasul. Și nu o face din plictiseală sau din acel prea mult bine predicat de gura lumii, ci din dureri și frustrări ce i se adună teanc în suflet și cărora nu știe cum altfel să le vină de hac. Dacă mai adăugăm la această răceală din cuplu și vreo amantă de-a soțului – bănuită sau dovedită – atunci mariajul are toate șansele să se ducă cât mai repede dracului. Chiar dacă se ține de aparențe cu dinții, esența ia-o de unde nu-i. S-a terminat, s-a dus, nu mai e, în locul ei a rămas gunoiul băgat sub preș în anii de căsnicie, problemele nediscutate, frustrările și schimbările nedorite și neprevăzute din cuplu…

Și câți nu suntem așa? Câte căsnicii nu există decât în vitrină și nu mai au la bază decât existența copiilor – pe care nu vor să-i „rănească” despărțindu-se – câteva buni materiale pe care nu se îndură să și le împartă sau, pur și simplu, comoditatea și căldurica stricată a obișnuinței? Câte căsnicii nu sunt putrezite la interior, dar la suprafața defilează cu mândrie – și conturile Facebook dau, cel mai adesea, pe-afară – de preaplinul unei fericiri pe care cei doi nu o văd nici măcar în poză? Câte căsnicii nu put de ipocrizie, dar ei rânjesc cu gura până la urechi, abia atingându-se, în silă, chiar și în fotografiile ce-ar trebui să dovedească lumii de proști care cască gura la ei, că numai ei mănâncă desăvârșire cu polonicul, nu pe pâine, ca toți amărâții… Și-n condițiile astea, pe cine să mai intereseze „de ce”…?!

– va urma –

Irma

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord