M-am însurat de tânăr și asta pentru că am fost un copil sărac. O femeie mai în vârstă m-a agățat și mi-a servit pe tavă multe lucruri pe care eu nu mi le-am permis până atunci. În schimb, pretindea fidelitate. O vreme am fost fascinat, nu mă deranjau ridurile ei și nici faptul că-și pierduse din mobilitate. Eram tratat ca un prinț, pantofi scumpi, pantaloni la dungă, cămăși de firmă, mașini luxoase, chiar și un elicopter ce venea și ne ajuta să schimbăm locația cât mai repede. De la munte la mare, din capitală în cele mai ascunse colțuri ale lumii, azi pe iaht și mâine la teatru, o viață plină, una în care clipeam și primeam.
Totul a fost fascinant, halucinant, de vis, până într-o seară când, ridicându-mi privirea, am zărit tinerețea dincolo de gardul construit în jurul meu. Atunci am tresărit pentru prima dată cu adevărat în viață, atunci am simțit cum un fior pune stăpânire pe mine și îmi îmbată simțurile. Fluturi mari se chinuiau și se chirceau și loveau cu putere în interiorul stomacului meu. Atunci mi-a trecut foamea, acela a fost momentul în care mi-am dat seama că se poate trăi și fără avere. Din păcate, aveam să aflu că lucrurile nu erau chiar atât de simple. Cea care construise zidurile de jur împrejurul meu avea experiență, știa să mă țină captiv, avea metode și deținea resurse. Viața mea se schimbase fără să-mi dau seama și, din mulțumit, am devenit prizonier. Pielea ei zbârcită îmi trezea repulsia, ridurile ei mă dureau mai tare ca pe ea, diferența de vârstă îmi părea tot mai evidentă.
Abia acum, când mă gândeam la o femeie de vârsta mea, înțelegeam, abia acum, când mă îndrăgostisem cu adevărat, simțeam ce înseamnă să stai departe de sufletul tău pereche, abia acum îmi doream să fiu liber și nu prizonierul unei femei cu bani.
Poate vă întrebați de ce nu am fugit, de ce nu am evadat? Pentru că, la scurt timp, s-a prăpădit și eu am rămas cu toată averea. Știusem încă de la început că dragostea trece prin stomac… Înțelesesem că tânăra zărită și iubită se uitase la mine în contextul dat și nu-și oprise privirea în dreptul unui sărac. Adevărul este crunt, dar trebuie privit în ochi. Într-un final, moștenind totul, am ajuns să construiesc și eu colivii în jurul acelei făpturi mai tinere ce o să moștenească totul, la rândul ei.
Și ea s-a uitat peste gard și a înțeles…
