Am fost prins la furat și acum port ochelari de soare. Nu, nu sunt hoț, sunt amantul descoperit de soțul gelos. Ce este? Cum ați fi vrut să descriu soțul? Să-l fac fericit? Să spun că este un prost? Vreți să mă bubuie din nou? Mie, unul, mi-a ajuns, i-am jurat că nu mai merg pe la soția lui, l-am consolat și i-am recunoscut că nu este singurul bărbat în această situație. La sfârșit, părea împăcat, s-a răcorit și mai apoi mă ruga să nu-l denunț. Mi-a promis că, dacă eu nu spun nimic, nici el nu o să spună.
Am convenit să rămână el cu ea și eu să tac din gură, să zic că am căzut pe scări, dar eu chiar o iubesc și nu cred că am să pot. I-am spus ce a vrut să audă și, după ce am ieșit de acolo, din apartamentul lui, m-am mai gândit. Parcă nu pot să renunț chiar așa de ușor, știți și voi, după o vreme, intervine obișnuința. Ce fac eu în timpul în care ar fi fost normal să mă văd cu ea? La mine nu s-a gândit când a stabilit noile reguli? Auzi la el, să nu spun nimic, să păstrez secretul nostru…
Nu vi se pare că avem cam multe în comun? Cam multe la comun… Secretul nostru, femeia noastră, vânătăile noastre… Nu este corect! O să merg la poliție să-l denunț, o să depun o plângere și, dacă am noroc, o să-l aresteze. Eventual, o să-i ducem pachet la închisoare și asta pentru că nu a fost bărbat adevărat și a apelat la forță pentru a rezolva o situație care se putea rezolva pe cale amiabilă. Ce, nu putea să se calmeze și să-mi explice frumos, nu putea să mă invite la o bere? Discutam și noi și aplanam nemulțumirea lui. Poate așa, o împărțeam liniștiți, ajungeam la un acord, îmi spunea când pleacă de acasă, îmi dădea programul lui și eu îi promiteam că nu ne mai intersectăm, eu cu el, că o să-l evit, îi promiteam că-mi fac treaba și că o las să-l satisfacă și pe el. Vedeți? Eu chiar o iubesc necondiționat. Gata, am terminat declarația, merg să o depun, poate scăpăm de el și ne vedem de dragostea noastră nebună. Nu-l denunțam, dar am auzit că i-a făcut scandal după ce am plecat. Am tras cu urechea…
