Trec printr-o experiență intensă, copleșitoare despre care simt nevoia să vorbesc la persoana a III-a, de parcă nu mi-ar aparține și, desigur, sub protecția anonimatului, căci nu „cine” e implicat contrează, ci „ce” simt cei implicați, căci acesta este un adevăr universal valabil, dincolo de noi.
Nu credeți că în inima fiecărei persoane se află o zonă de vulnerabilitate, o parte fragilă care poate fi cucerită de emoții intense și de legături puternice? Pentru unele femei, așa cum sunt și eu, dragostea poate fi experimentată ca o boală, o dependență de care nu pot scăpa, indiferent de circumstanțe. Este o poveste veche de când lumea, a femeii care simte o legătură profundă cu un bărbat care nu este al ei, dar care îi controlează fiecare gând și fiecare gest.
Această femeie se trezește prinsă într-un vârtej de emoții contradictorii, îngrijorări și dorințe inexprimabile. Este conștientă că bărbatul pe care îl iubește nu este al ei, că nu îi aparține și că poate nu îi va aparține niciodată. Cu toate acestea, simte că este bolnavă de el, că este dependentă de prezența și de atenția lui în viața ei. Și asta doare mai mult decât vă pot spune în cuvinte.
Simptomele acestei „boli” de dragoste pot fi variate. Femeia se simte sufocată de gândurile și de emoțiile ei, de teama de a-l pierde pe bărbatul pe care îl iubește și de disperarea de a nu fi în stare să facă nimic pentru a-l aduce înapoi. Fiecare moment petrecut împreună este inestimabil și încărcat de o intensitate emoțională copleșitoare, iar fiecare despărțire este resimțită ca o rană deschisă.
Această femeie se luptă să-și găsească echilibrul între dorința de a-și exprima sentimentele și frica de respingere și de abandon. Se întreabă mereu dacă este prea mult sau prea puțin, dacă ar trebui să își deschidă inima complet sau să își păstreze emoțiile pentru sine. Totuși, indiferent de îndoielile ei, nu poate să scape de sentimentul de a fi bolnavă de bărbatul care îi ocupă fiecare gând și fiecare vis. Chiar dacă vrea, nu poate.
În încercarea ei disperată de a găsi vindecare pentru această „boală” de dragoste, ea își dă seama că nu poate să scape de dependența ei de bărbatul pe care îl iubește. În schimb, trebuie să învețe să trăiască cu această dependență și să își găsească modalități prin care să-și gestioneze sentimentele într-un mod sănătos și echilibrat. Este o luptă constantă, epuizantă, interminabilă, căci, deși pare că ar vrea să se „vindece”, în realitate… nu doar nu poate, nici nu vrea pentru că dragostea ei este mai puternică decât orice altă forță, mai puternică decât ea însăși. Decât mine. Tot ce pot să fac este s-o accept cu tot sufletul și să recunosc că fără această „boală”, fără această dragoste, nu pot trăi.
