Îmi aduc aminte cum lumea încerca să-mi pună pe tavă tot felul de bunătăți, dar eu, selectiv din fire, îmi rezervam dreptul de a alege, de a mă distanța, de a refuza cruditățile, legumele și fructele insuficient de coapte. Azi râd și-mi dau seama că acele crudități nu s-ar mai uita la mine nici dacă acidul meu gastric s-ar transforma în miere.
Sunt un mascul greu de iubit, refuzul îmi este tovarăș de drum și nu, nu faceți greșeala de a considera că sunt de o altă orientare, pentru că nu sunt. La mine funcționează legile vechi, obiceiurile împământenite, tradiția străbunilor capabili să se înmulțească pe cale naturală. Nu am nimic cu cei ce s-au abătut din drumul natural și s-au contopit cu plăceri incerte, nu-i hulesc și nu-i cert, dar eu sunt altfel, pe alocuri imposibil de suportat și asta pentru că oamenilor eu le-am spus totul mereu pe șleau. Am drepturi scrise de natură, sunt aici pentru că am iubit femei, eu și toate genele mele, eu și toți înaintașii mei, sunt greu de iubit pentru că lumea din ziua de azi suferă, o parte din ea s-a pierdut, o altă parte nu mai are curaj, iar restul stau și sunt indiferenți, crezând că eu, cel greu de iubit, sunt anomalia din sistem.
Sunt un mascul înfiorat la văzul și auzul viitorului și am de gând să mă opun, să urc la deal cu râuri de munte în față, am planul meu și n-am să mă las confundat cu unul ușor de iubit, apetisant pentru genul lui colorat viu, spre a-și duce specia la dispariție, la moarte. Îmi place culoarea pielii mele, sunt alb și negru deopotrivă, sunt ars de soare și rumenit de trăiri intense, iubesc femeia cu tot ce respiră ea și nu sunt mamă, să vă fie clar, eu sunt tatăl, omul, sunt Samuel X și vă spun răspicat, sunt un mascul greu de iubit, sunt imposibil de suportat.
Seara am exact doi ciorapi ce zac lângă pat, vasele mele așteaptă să fie spălate, rufele mele au nevoi speciale și se vor călcate, pianul meu nu suportă praful și acolo se cere o mână dibace de femeie. Sunt un mascul și respir bărbăție prin toți porii, iubind fericirea femeii și respectându-i nevoile, așa cum au făcut toți bărbații dispuși să conviețuiască cu ea în decursul miilor de ani. Sunt invidios pe toți cei care tac și nu recunosc defectul din fabrică, sunt ipocrit când mă mint și-mi las loc de „bună ziua”, spunând că nu mă deranjează. Vă compătimesc, dar linia mea genetică nu cere drepturi pe hârtie, le are în sânge.
Sunt Samuel X și caut cu patimă femeia capabilă să-mi zămislească prunci, renunț până și la latina veche de dragul speciei și al al procreării.
