De mic, mi-a spus mama să nu dau în fete și nu am dat, când am mai crescut puțin, mi-a spus mama să duc mărțișoare cu mine la școală, să le dăruiesc din suflet și am făcut exact cum am fost învățat, fetelor le dădeam mărțișoare și doamnei învățătoare – care, pe atunci, era tovarășă – îi duceam flori. Da, cu simpatie și respect pentru femeie, așa m-a crescut mama. Cum mă certam cu o fată, cum eram pedepsit, cum ridicam tonul la fetițe, cum îmi primeam pedeapsa și mă corecta mama.
Am fost învățat, imediat după ce am reușit să fluier, să nu folosesc această deprindere la femei, să nu fluier după ele, să nu le deranjez sonor pentru că este lipsă de respect. Multe deprinderi și obiceiuri a avut grijă a mea mamă să asimilez. Pentru mine, femeia s-a transformat într-un templu în care nu aveam voie să intru și pe care trebuia să-l respect. Să nu interpretați greșit și să credeți că pe mine nu m-a iubit mama ca pe restul femeilor, așa ceva nu s-a întâmplat.
Mama îmi punea, și încă îmi mai pune pachețelul la mine, în fiecare dimineață. Mama mă sună și acum și mă întreabă dacă am mâncat și dacă mi-a ajuns. Tot ea își aduce aminte de pachetul de șervețele pe care mi-l pune într-un buzunar deoparte și tot ea mă sună să le folosesc. Am o relație specială cu mama. Sunt un bărbat chipeș și port zilnic haine spălate, apretate, călcate, sunt un bărbat frumos și inteligent, o spune până și mama, și am la mine telefonul zilnic, îl țin aproape pentru că, dacă nu aud când sună mama, este chiar o problemă. Are ea fixurile ei, femeia este sfântă și telefonul este făcut să răspundem la el.
Da, sunt singur și asta pentru că fetele duse acasă nu i-au plăcut, nu erau destul de bune pentru mama, nu a crezut că-mi sunt potrivite. Cum să contrazic eu experiența mamei? De mic, am avut o relație deosebită cu mama și nu am ieșit din cuvântul ei, dar azi am ajuns în situația de a-i contesta spusele, de a rupe lanțurile unei femei care nu a știut unde este limita firească și care mi-a sufocat dezvoltarea personală. Da, aici s-a ajuns, în situația de a mă vedea obligat să mă revolt, să o arăt așa cum este ea unei lumi întregi.
Este inadmisibil ce a făcut, mi-a interzis să fiu cu multe femei și am ascultat, dar cu ultima pe care i-am prezentat-o s-a cuplat ea. Atât de mult i-a plăcut, încât acum ne-a părăsit și pe mine, și pe tata și s-a mutat împreună cu fosta mea iubită, mai bine spus, cu cea care urma să fie viitoarea mea soție. Spuneți și voi, este normal să se comporte așa cu noi, cei doi bărbați din viața ei, care nu i-am ieșit din cuvânt? Cum a putut să ne rănească atât de profund? Voi ce credeți, o să se întoarcă mama la tata? O să ne mai facem bine? Ați pățit așa ceva? Aștept…
