Vă declar soț și șefa peste gospodărie
Aceasta poveste nu-mi aparține. Este povestea unei femei și a unui bărbat. Să le spunem Gina și Marin.
Gina și Marin s-au căsătorit din timp și din buzunarul nașilor. Petrecere mare în sătucul cu blocuri în care trăiau, lăutari, horă în fața blocului, dar cu strigare, de la socrul mare, fără număr 5 milioane, să trăiască!
Mireasa, îmbujorată și cu o rochie că o vărzucă sclipicioasă, a jucat toată noaptea de și-a rupt pingelele. Marin, mândru ca un soare, făcea concurs de băute cu nașul și mai trăgea câte un ochi în decolteul nașei.
După ce toate cele au fost făcute ca la carte, mireasa și-a pus coronița de lămâiță în cui și-a purces la meseria de nevastă. Când era el holtei, Marin a fost prințișorul familiei. Când el zicea pârț, țoață familia era în poziție de drepți! Bătea cu pumnul în masă, îi fuma țigările tătânelui și îi fura banii mamei.
Gina s-a trezit ridicată la rang de bucătăreasă cu recomandare de la mama soacră. Respectiv, să-l tocănițească și să-l sarmalițească responsabil pe Măria Sa, prințișorul Marin, să nu simtă el prea mult lipsa mamițicii.
Anii au trecut peste cei doi. Și kilogramele deopotrivă. Gina a făcut cei 2,5 copii cât zice-se-n statistica de media pe cap de locuitor autohton, iar Marin a desfășurat ca la carte câte un chiolhan pe naștere.
În cei 10 ani de căsnicie, el nu a ridicat un pai.
