Imaginează-ți că ai ajuns acasă și ai intrat rapid la un duș, apa caldă sărută toți porii prin care ai transpirat de plăcere atunci când l-ai zărit pe tipul perfect cum își soarbe cafeaua pe terasa din fața casei tale. Da, ți-a rămas în gând și a pătruns dincolo de cotidian, a pătruns în mintea ta jucăușă care îți permite, din când în când, să transformi lumea reală într-o poveste imaginară.
Ești acolo, prinsă între gândul la el și la ce l-ai lăsa să îți facă, mâinile tale alunecă parcă indiferente și se îndreaptă către zone sensibile, te încingi și ajungi din urmă temperatura lichidului transparent spart în picături fierbinți, da, acum ești și tu fierbinte. Îți aduci aminte de ochii lui albaștri sau căprui sau pur și simplu de ochii lui.
Încerci să pătrunzi în acea secvență și să te înfrupți, te concentrezi, te străduiești să simulezi cât mai bine, aproape că ți-a ieșit, parcă îi vedeai mâinile puternice cum te strâng, cum te apropie tot mai tare de el, cum te prind într-o capcană a plăcerilor, a viselor, a dezamăgirilor. Dragostea doare, dragostea chinuie, dragostea este posesie și dribling, tu ești doar un supus cuminte, ești personajul care ar da tot pentru a prelungi acel moment.
Soneria sună, familia ta se întoarce de pe unde a umblat toată ziua, te resemnezi și te reașezi la locul tău, deja ai pus iar de ciorbă, pretinzi că nu s-a întâmplat nimic, abia acum ai ajuns cu adevărat acasă. Dacă nu ar fi fost ei, dacă gândul tău s-ar fi transformat în realitate, dacă… imaginează-ți că ești o femeie puternică, vizualizează ziua de mâine și înțelege că tipul de la terasă nu o să mai ajungă iar pe acolo, imaginează-ți că nu o să-l mai vezi niciodată și că, într-un fel, o să trăiești doar din amintiri.
Îndatoririle tale de femeie măritată te obligă la prea multă decență, ești conștientă și ești puternică, într-o zi ai să-l înșeli și mai apoi ai să regreți, dar măcar în felul acesta nu ai mai fost nevoită să înghiți în sec. Toți suntem fideli, toți iubim și absolut toți greșim, doar tu ești perfectă…
