Sunt Samuel X și vă anunț că zilnic servesc trei meniuri diferite.
Dimineața, mă trezesc pe la 9 și îmi încep ziua cu o brunetă, una învăluită în aburi sau în fumuri de tutun fin. Da, dimineața la cafeluță, o privesc și-mi imaginez că a jucat într-un film bun, unul plin de rafinamente, de crudități amoroase, de blânde gânduri amestecate cu acțiuni unduite, dimineața o văd delicată, odihnită, înaltă și cu multe, multe cuvinte la ea, pregătită să mă traducă, să mă ducă în lumi colorate de puterea ei de constrângere.
Da, dimineața o văd pășind alături de vise ce se pierd în părul ei, ce se contopesc cu parfumul emanat de pielea ei, dimineața o sorb din priviri și mă oglindesc în negrul ochilor ei, îi văd spuma și mă întreb timid dacă este pură, dacă este a mea, dacă am dreptul să o beau și să mă bucur de aroma ei. Dimineața servesc primul meniu al zilei și mă bucur de ea, de savoarea unei cafele proaspăt măcinate, atent prăjite, mă delectez, îmi deschid ziarul – sunt de modă veche – merg la rubrica anunțurilor matrimoniale și o caut cu patima omului avid de cunoaștere, o seduc printre rânduri mereu, îmi imaginez că sunt deja cu ea și că luăm împreună o gură din ceașca fierbinte, din fericire, din gustul acela și din culoare. Nu, mie diminețile cu brânză de burduf nu-mi pică bine, pentru meniul meu am nevoie de ouă moi, proaspete, fierte atent, selecționate, fără fisuri inițiale, dacă este posibil de culoare albă, dar, sincer să fiu, îmi priesc și roșcatele.
La prânz iubesc blondele, le așez alături de meniul cochet, le servesc reci, trecute prin frigul lăsat al dimineții. Prefer să le aduc eu la temperatura camerei. Nu, nu le vreau calde, prefer să le încălzesc eu, nu alții. La prânz ascult muzică grea, o muzică ce nu cade bine ignoranților, ascult muzică greu de pătruns și zâmbesc împlinit pentru că ciorbele mele nu sunt de burtă, nu sunt amestecate cu mici, dar în definitiv sunt combinate cu bere. Da, îmi place gustul amar lăsat de bere, lăsat la timp, lăsat să alunge arșița și să deschidă drumul unei ciorbe acre, atât de acre, încât femeia să pară dulce oricărui bărbat. Acum, treaz fiind, prefer blondele pentru că sunt inconfundabile, pentru că gafează mereu și pentru că mă amuză teribil inocența lor. Nu, clar acestea nu știu să traducă, să mă ducă, să mă seducă, acum este momentul acela mijlociu, acela în care bărbatul din mine profită la maxim de tot ce știe, sunt ca un june trecut de prima tinerețe, ca un armăsar în călduri ce își dorește rezultate urgent.
Blondele sunt disponibile, nu țin cont de arșița prânzului și nici nu se dau înapoi de la o aventură rapidă, de la un suspin aruncat sub masa de prânz. Dacă te pricepi la femei, poți înțelege și savura liniștit amoroasele porții ale amiezii. E felul special, este greu de digerat, poate pica greu la ficat, poate atrage oboseala, dar patul, obosiți așteaptă și hanul, drumeți.
Sunt Samuel X și servesc zilnic trei meniuri, dar acum sunt grăbit și-mi rezerv dreptul de a stinge lumina înainte de a vă fi povestit ce aleg seara, nu prea târziu, dar totuși suficient de apropiat de noapte încât să rezist tentațiilor ce au să apară, până spre dimineață, când revin la felul preferat, la cafeaua amară ce-și unduiește aburul în compania tutunului fin, ars într-o pipă generoasă.
Sunt SX și vă invit să aveți răbdare cu ele, indiferent de meniu, dar niciodată să nu fie numai una!
