Ne-au spus „bătrâni”. „Seniori”. Unii ne privesc cu nostalgie, alții cu milă, câțiva chiar cu dispreț. Dar ceea ce nu văd – sau uită prea ușor – e că noi am fost martorii unei lumi care s-a schimbat de opt ori. Am supraviețuit nu doar timpului, ci și transformării lui. Am trăit opt decenii, două secole și două milenii. Și încă suntem aici.
Suntem generația născută în anii ’40, ’50, ’60.
Am crescut în anii ’50-’60-’70, când străzile erau pline de copii și nu de mașini, când vara însemna bicicletă, săniuș iarna și joacă fără pauze pe asfalt.
Am învățat în anii ’60-’70-’80, când tablele se ștergeau cu burete ud, nu cu touchscreen, și când o notă de 10 se câștiga cu sudoare, nu cu algoritmi.
Am iubit în anii ’70-’80-’90, cu scrisori parfumate, cu întâlniri în fața cinematografului, cu fluturi în stomac și dansuri lente la casete audio.
Unii dintre noi ne-am căsătorit, alții am divorțat, unii am călătorit, alții am construit, dar toți am fost acolo, în miezul secolului XX care a explodat în XXI.
O viață între două lumi: analog și digital
Noi am făcut trecerea de la telefonul cu centralistă la apelurile video gratuite oriunde în lume. De la scrisori de mână la mesaje vocale pe WhatsApp.
Am trecut de la diapozitive la YouTube, de la pick-up la Spotify, de la alb-negru la 3D și 4K. Cândva ascultam meciuri la radio. Azi le avem în direct, în buzunar.
Am mers la videotecă să închiriem filme pe casetă. Azi ne uităm la Netflix în timp ce gătim. Am cunoscut computerele cu dischetă, imprimante matriciale și ecrane verzi. Azi vorbim cu inteligențe artificiale și avem lumi întregi într-un telefon.
Am purtat pantaloni scurți până am crescut, apoi pantaloni evazați, salopete din denim, fuste mini, papuci românești, pantofi Oxford și bascheți chinezești.
Am prins Palestina la gât și Levi’s la reduceri. Am dansat pe Queen, Boney M, Phoenix, Modern Talking și, mai târziu, pe Vama Veche și Carla’s Dreams.
Am trăit și am învățat: biologic, social, spiritual
Am trecut prin boli copilărești care astăzi nici nu se mai pomenesc: poliomielită, meningită, TBC. Apoi prin gripa porcină și Covid-19.
Am mers pe patine cu roți din fier, pe triciclete, biciclete Pegas, apoi pe motorete cu miros de benzină. Azi conducem hibride și privim fascinați mașinile electrice fără șofer.
Am jucat șotron, elasticul, 1000 de praguri, remi, șah, monopoly. Astăzi, nepoții noștri joacă Candy Crush și Fortnite. Dar noi… noi am citit. Mult. Cu lampa aprinsă sub pătură. Cu miros de carte nouă.
Școala noastră nu despărțea copiii după religie. Ne adunam la coadă la înghețată, beam apă de la robinet și limonadă la sticlă. Legumele le culegeam din grădină, nu le comandam prin aplicație.
Și da, am trăit și revoluția biologică. În 1960, biologia era doar o descriere poetică a vieții. Noi am fost martorii descoperirii ADN-ului, ARN-ului, am asistat la nașterea biologiei moleculare, la terapii genetice, la amprentele genetice care azi pun criminali după gratii sau vindecă boli considerate imposibile.
Suntem singura generație care a trăit copilăria în analog și maturitatea în digital.
Am văzut cu ochii noștri cum viitorul devine prezent. Cum imposibilul devine banal.
O generație care s-a adaptat. Din mers. Cu demnitate
Ne-am reinventat de nenumărate ori. Ne-am adaptat când lumea s-a schimbat sub picioarele noastre. Am trăit cu cheia de gât și azi avem parola pe ceas.
Ne-am obișnuit să pierdem, dar și să sperăm. Să o luăm de la capăt. Să nu așteptăm să ni se dea. Ci să muncim. Să iubim. Să cădem. Să începem din nou.
Poate că azi ne spun „vârstnici”. Dar noi suntem altceva.
Suntem ultimii care au cunoscut cu adevărat două lumi.
Și primii care au făcut legătura între ele.
Suntem generația care a văzut totul.
Și încă mai vede.
Și încă mai simte.
Și, mai ales, încă mai contează.
Spune-mi în comentarii dacă și tu faci parte din această generație extraordinară. Și ce ai adăuga în lista amintirilor care ne-au definit.
