Cu noaptea în cap eram la ea la uşă. Pur şi simplu, nu mai avusesem răbdare să se facă o oră decentă la care să mă prezint, aşa, pe neanunţate. Însă având în vederea cine eram şi pentru ce venisem val-vârtej, decenţa era ultima mea problemă. Aflasem de puţin timp că iubitul meu ar avea de-a face cu ea mai mult decât perminte o simplă prietenie. Iar în seara precedentă, după lungi căutari pe internet, trecând din pagină în pagină, am reuşit să-i găsesc adresa. Nu ştiam dacă mai locuieşte acolo sau nu, dar nu conta, trebuia s-o văd, să-i vorbesc, să văd ce fel de femeie se instalase în viaţa noastră. Şi, mai ales, de ce…
Mi-a deschis după ce aproape îmi amorţise degetul pe sonerie. Nu-mi pusesem problema ce aveam să zic dacă mi-ar fi deschis… soţul ei (că poate era măritată, mai ştii?). Însă am avut, hai să-l numim aşa, noroc. În cadrul uşii, stătea o femeie brunetă, cu doi ochi negri şi ascuţiţi – lamele lor mi-au pătruns adânc în inimă – şi cu un nas surprinzător de urât, care, culmea, îi dădea un farmec aparte. Mai înaltă şi mai slabă decât mine. Nu părea deloc intrigată să mă vadă în uşa ei.
– Ioana? întreb năucă.
Îmi răspunde cu o întrebare:
– Da?
Îi spun cum mă cheamă. Mă aştept să mă invite înăuntru, dar nu o face. Stă în continuare în cadrul uşii şi mă intimidează cu privirea ei de tăciune strălucitor. Îmi dau seama de penibilul scenei, pe măsură ce secunde dolofane se scurg între noi. Îmi iau inima în dinţi şi-i fac un rezumat abrupt al „poeziei” pregătite minuţios. Că eu sunt iubita lui x de mult timp şi că urmează să ne căsătorim, iar ea? ce relaţie avea cu el şi ce voia ea, de fapt, de la noi etc, etc.
Rezultă că ea, acum, nu mai voia nimic de la el. Nu ştia că are în continuare iubită. Pe ea o curta ca şi când s-ar fi despărţit deja de mine. Încurcată treabă, iar ea nu are nevoie de încurcături. Nu ar fi mai bine să renunţăm amândouă la el? mă întreabă cu sinceritate naivă. Poate că asta ar fi cea mai bună răzbunare. Vorba aia, cine aleargă după doi iepuri (mă rog, iepuroaice, în cazul de faţă)…
Cele cinci umilitoare minute petrecute la uşa ei mi s-au părut o lungă eternitate. Ne-am despărţit „înţelese” să-l lăsăm baltă amândouă.
CITEȘTE CONTINUAREA AICI.
