Ce spectacol sublim ne oferă societatea modernă, un adevărat teatru al aparențelor în care bărbatul și femeia joacă roluri demne de Oscar! În acest grandios scenariu, regizat de ipocrizie și de convențiile sociale, căsătoria devine o colivie aurită, o închisoare strălucitoare unde protagoniștii își sacrifică dorințele carnale și lumești pe altarul respectabilității. Dar să nu ne amăgim, căci în spatele zâmbetelor perfecte și al gesturilor mărețe, poftele mocnesc, așteptând să erupă precum un vulcan ignorat.
### Actul I: Ceremonia sacrificiului
Se deschide cortina și vedem scena unei nunți fastuoase. Bărbatul și femeia, îmbrăcați în veșminte regale, își jură iubire eternă sub privirile aprobatoare ale unei mulțimi încântate. Promisiuni de devotament, fidelitate și respect sunt aruncate în aer precum confetti, dar, în esență, acestea nu sunt decât replici bine repetate ale unui scenariu prestabilit. În timp ce alaiul de nuntași se îmbată de fericire și șampanie, în mintea mirilor se înfiripă o întrebare tulburătoare: „Oare chiar vom renunța la toate fanteziile noastre?” Răspunsul este ascuns sub un strat gros de politețe și conformism. Ce ironie amară, să începi o viață de presupusă împlinire printr-un act de sacrificiu forțat!
### Actul II: Căminul, colivia aurită
Căminul conjugal, prezentat de societate drept o oază de pace și armonie, este de fapt o colivie aurită. Pereții săi strălucesc de respectabilitate, dar în interiorul lor, bărbatul și femeia se luptă cu dorințele reprimate. În spatele perdelelor trase și a ușilor închise, poftele lumești își cer tributul. Bărbatul, eroul acestui tragicomedie, își îngroapă visurile de aventuri nocturne în treburi casnice și obligații sociale. Femeia, protagonista sa, își ascunde fanteziile sub masca unei soții devotate, învățând arta disimulării de la cele mai bune actrițe ale vieții de zi cu zi. Ipocrizia dansează în compania celor doi, râzându-le în față, știind prea bine că jocul său este imbatabil.
### Actul III: Tentațiile străzii
În afara coliviei, strada devine un spațiu de libertate iluzorie. Bărbatul și femeia își permit mici escapade vizuale, admirând frumusețea trecătoare a celor din jur. El își pierde privirea pe siluetele feminine ce defilează ca niște sirene moderne, iar ea își găsește alinarea în imaginea unor bărbați seducători, ascunși sub straturi de mister. Dar ce farsă splendidă! Aceste momente de contemplare nu fac decât să intensifice amărăciunea. O clipă de dorință, urmată de întoarcerea în colivia aurită, unde aceleași zâmbete false și același joc al aparențelor îi așteaptă. Fiecare zâmbet, fiecare gest de afecțiune publică devine o declarație de conformism, un tribut adus societății ce așteaptă perfecțiunea.
### Actul IV: Noaptea ipocriziei
Când lumina zilei se stinge, iar întunericul nopții acoperă scena, ipocrizia își intensifică dansul. În intimitatea dormitorului conjugal, bărbatul și femeia se transformă în prizonieri ai propriilor minți. Dorințele neexprimate devin visuri neîmplinite, iar fanteziile, doar gânduri fugare care se topesc în lumina dimineții. Ipocrizia, acea dansatoare perfidă, le șoptește la ureche că totul este bine, că sacrificiul merită. Dar, în adâncul sufletului lor, protagoniștii știu adevărul. Știu că viața lor este o piesă jucată pe scena mare a societății, unde adevăratele dorințe sunt reprimate, iar fericirea autentică este un lux pe care nu și-l pot permite.
### Actul V: Aplauze la final
Cortina cade și publicul aplaudă. Ce spectacol grandios! O piesă de teatru în care toți joacă perfect, în care ipocrizia este regina neîncoronată, iar adevărul este doar un spectator tăcut. Bărbatul și femeia, captivi în colivia căsniciei, își continuă rolurile, zâmbind pentru public, dar știind că, în spatele aparențelor, poftele lor rămân neîmplinite.
În acest teatru al aparențelor, nimeni nu este cu adevărat fericit, dar toți joacă de parcă ar fi. Iar ipocrizia, acea măiastră dansatoare, continuă să râdă și să-și facă mendrele, știind că, în acest bâlci de măști și minciuni, ea va fi mereu învingătoare.
sursa foto: freepik
Sunt babrbat, ai fost vreodata casatorita? sau doar iti dai cu parerea, nici nu stiu daca esti fata sau baiat, textul e pueril.
Daca ai stii cat este de frumos si cum lucrurile se schimba cand in viata ta apare un copil, inocenta si puritate, e normal sa te gandesti la sex, dar numai este asa de intens si atat de pervers precum te gandesti tu.
Vrei sa pai genul de pesoana moderna, probabil te-ar tenta un swing dar sa stii ca nu toti simtim la fel, pentru mine statul de om casatorit ma face un om implinit si stii ce? ma simt un barbat puternic cand imi vad sotia fericita langa mine.