Dacă ai călcat strâmb și mai apoi ai început să regreți, să ai remușcări, înseamnă că ești o hienă antrenată! Ascultați aici, așa cum cu o floare nu se face primăvară, nici cu o singură parteneră nu se poate face ciorbă la infinit. Eu am încercat, dar, de la o vreme, folosea tot mai mult oțet, cerea tot mai multe frecții și, la un moment dat, am cedat, am cedat avansurilor altei femei mai crude, mai puțin murate de viață, am cedat unei prospături, așa cum se spune în limbajul grobian.
Ascultați la mine, după ce am cedat, m-am întors acasă și, culmea, au început să-mi placă mai mult ciorbele acre, bine fierte, atât de fierte, încât reușeau să înmoaie până și carnea găinii mele bătrâne. Am ajuns la concluzia că uneori este nevoie de schimbare, că un vânticel nou te poate duce departe, dar te și poate aduce înapoi, acolo unde cântarul se defectase, unde prea binele devenise dușmanul binelui.
Poate că oamenilor nu li se întâmplă exact la fel, poate mulți nu văd sau nu li se arată o asemenea șansă, dar eu am profitat și acum, la drept vorbind, trebuie să recunosc, mi-a plăcut, dar mă simt vinovat. Abia acum, când am călcat strâmb, am descoperit care sunt adevăratele valori pe care se bazează o căsătorie solidă. Sunt fericit și totuși speriat, mă macină sentimentul acela de vinovăție despre care vorbeam și vă întreb:
Voi cum vă simțiți după ce vă înșelați partenerii de viață? La voi cum funcționează? Aveți sau nu regrete? Ce vă împinge în păcat, ce vă mână să înșelați și cum dormiți odată întorși? Nu vreau să mă judecați din punct de vedere religios, pentru mine este mai important să-mi vorbiți despre experiențele personale și, în acest fel, să mă faceți să înțeleg de ce acum mă simt așa.
Da, secretul meu este foarte bine ascuns, nu asta mă sperie, dar am un fel de frământare interioară, se manifestă ca un fel de frică, de remușcare. La voi cum este? Se mai simte cineva așa? Aștept aici sfaturile voastre! Vă mulțumesc…
Alo, de ce înjurați în gând? Nu aveți cum să recunoașteți? Vede partenerul vostru ce scrieți? Aha! Am înțeles, e prea scumpă sinceritatea și prea periculos regretul. Ok, am înțeles, o să mă acomodez la fel ca voi, o să-mi treacă… Până atunci, am să mă uit pe chat să văd dacă mai dau de un regret, ceva, chiar mă gândeam să mă apuc de regretat înainte, nu de alta, dar în felul acesta să mă pot bucura mai tare ulterior.
