Da, exist, sunt un tip de om în carne și oase, da, oasele se văd mai puțin. Unii ar crede că sunt un personaj frustrat, alții, doar că m-am alimentat mai bine. Eu ce spun eu?
O să vă povestesc cum am trecut prin multe și cum am înțeles puține. O să pretind că voi le știți pe toate și că eu sunt aici doar ca să vă întreb – ați vrea voi, sau măcar unii dintre voi… Deci, exist și o fac, deși nu cuget, doar exist, precum badea ardelean cel ce numa’ șede. Vă las iar pe voi, adică pe unii, să vă întoarceți în trecut și să fiți aleși în echipele de fotbal, să jucați până băgați toate mingile în plasă… Eu o să mă ocup de femei și de bărbați, mai exact de sufletele lor, o să le dau sau nu satisfacție și o să mă sui pe toate iepele ce-mi ies în cale, am auzit eu că la hipodrom se aduc cele mai frumoase iepe și că pe acolo umblă cei mai scunzi bărbați, asta ca să nu rupă iepele-n două, să-mi rămână mie întregi și ei, și ele.
Nu vreau să intru în polemică cu cineva, sunt personajul fricos de felul meu, personajul prăpăstios, și nu-mi șade bine să mă cert cu nimeni, pe mine mă citesc și mama, și soacra, și bunul simț și, din aceste motive, am să îmi înjur oponenții mai cu perdea. Nu sunt genul care să o admire pe Dănuța, pe diva aia de le ceartă pe toate femeile că nu s-au transformat încă în sclavele bărbatului ideal și pe cei de sex masculin pentru că ea le știe pe toate.
Eu admir femeia cu capul la purtător și nu bărbatul cu capul gol ce deschide gura și produce sunete foarte puternice pentru a-și marca teritoriul. Admir femeile cu forme sau fără forme, ce nu au capul pe umeri doar pe post de umbrelă, pe cele ce-și permit să gândească, pe cele ce au curajul să emită ipoteze și chiar concluzii. Admir și sexul tare, dar nu pe cei ce pretind că sunt buricul pământului sau pe cele ce sar la cap după două-trei vorbe și pretind că ei/ele au înțeles totul. Pe scurt, o vreme o să trebuiască să mă suportați, nu o să vă cert, o să încerc să vă iubesc pe toți, să vă înțeleg și să mă pun în pielea voastră pentru a răspunde cât mai bine la diverse situații la diverse probleme.
Nu mă întrebați nimic, vin eu direct cu răspunsurile, fiecare are boala lui și problema lui, vă nimeresc fără să vreau. Nu sunt chiar atât de necăjit, dar îmi place să mă alint, nu sunt chiar atât de bun, dar nici voi nu sunteți toți filozofi. Ne vom iubi așa cum vom putea și, dacă ajungem la altar, sper să nu fie altarul mamii mele. Ce spuneți? Vreți să mă vedeți din punct de vedere lingvistic în postura de a vă iubi pe fiecare în parte? Aveți curajul acesta? Putem face sex din cuvinte, de la distanță, în gând sau virtual, ne putem stimula reciproc și, în același timp, să încercăm să înțelegem mai bine natura umană. O să mă desfac la nasturii cămășii ca și când aș fi pierdut eu primul, jocul a început deja și eu sunt mereu cel ce vrea să piardă. Voi o să fiți cei ce vor învinge, cei ce vor sta deasupra… Ne-am înțeles?
Ok, dar până una alta, o să luăm o pauză, azi nu fac nimic cu voi, azi mă doare capul… stai, eram bărbat, ah, m-ați prins, poate că din acest motiv nu-mi place fotbalul… Poate, dar totuși iubesc balonașele, Dumnezeule, m-am pierdut, nu mai știu nici eu ce sunt…
Vă pupă Necăjitul!
