Apa a inundat mai multe compartimente ale navei, iar în mai puțin de trei ore, în jurul orei 2:20, pe 15 aprilie, pachebotul s-a scufundat, rupându-se în două. Bărcile de salvare nu aveau suficiente locuri pentru toți cei aflați la bord, iar mulți dintre cei care au ajuns în oceanul înghețat nu au supraviețuit. Aproximativ 1.500 de oameni au murit, iar în jur de 700 au fost salvați. Printre supraviețuitori s-a numărat și Charles Joughin, brutarul-șef al navei, a cărui experiență din acea noapte a rămas una dintre poveștile remarcabile ale tragediei.
Titanic, unul dintre cele mai mari și mai luxoase pacheboturi ale vremii, a plecat din Southampton, Anglia, spre New York, pe 10 aprilie 1912, în prima sa călătorie transatlantică. La bord se aflau aproximativ 2.200 de persoane, pasageri și membri ai echipajului, însă nava considerată de mulți aproape imposibil de scufundat nu și-a încheiat niciodată călătoria. În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, în Atlanticul de Nord, Titanic a lovit un aisberg în jurul orei 23:40. (…)
Charles Joughin a rămas pe Titanic după plecarea bărcii de salvare de care era responsabil, a băut un pahar de lichior și a ajuns în ocean în momentul scufundării. A susținut în fața anchetatorilor că a petrecut aproximativ două ore și jumătate în apă, înainte să fie recuperat. Povestea lui este adesea rezumată printr-o explicație spectaculoasă: alcoolul l-ar fi ajutat să supraviețuiască. Mărturia originală arată însă ce s-a întâmplat și unde începe legenda.
A rămas pe navă după ce barca de salvare a plecat fără el.
