Sunt soacra unui nenorocit ce o înșală pe fiica mea și o face cu multă pasiune. Port cu mine acest secret de mai bine de doi ani și, uneori, am senzația că mă sufoc, că leșin, că mă ia cu călduri numai când mă gândesc.
Fiica mea s-a căsătorit cu el din dragoste, asta a spus mereu, dar am avut senzația că a făcut-o și din interes. El avea și are mulți bani și mai este și cu zece ani mai în vârstă decât ea. Când s-au cunoscut, mi-a făcut o impresie bună, dar, în curând, aveam să descopăr că lucrurile nu erau chiar cum ar fi trebuit să fie. Mi se părea că se cam uită după femei și, culmea, aveam impresia că se uită la femei mai în vârstă ca el. Chiar am stat de vorbă cu Elena, fata mea, dar m-a certat și mi-a spus să-mi văd de treabă. Râdea de mine și-mi spunea: mamă, tu chiar ai o imaginație bogată! Cum să se uite Costel la femei cu zece ani mai în vârstă decât el când acasă are una mai tânără cu zece?
Vă spun sincer, am fost tentată să-i dau dreptate fetei, dar a venit ziua în care am rămas singură cu el în apartament și atunci mi-am propus să stăm de vorbă, să văd ce reacție are când am să-l întreb franc, în față.
L-am invitat la un cognac și nu m-a refuzat, i-am spus că vreau să am o discuție cu el, una mai intimă și nici așa nu m-a refuzat. Ne-am apucat de povestit și l-am întrebat, mai pe șleau, dacă îi plac sau nu femeile mai în vârstă decât el. A zâmbit și mi-a mai turnat încă o dată în pahar. Ne-am luat cu vorba și, mai în glumă, mai în serios, am stors adevărul de la el. Da, a recunoscut într-un final că este înnebunit după femeile mature, după femeile care știu ce vor de la viață. Mi-a spus chiar că, în secret, mă admiră și pe mine, că, într-un fel aparte, mă iubește, dar că nu își permite să distrugă fericirea fiicei mele.
Trebuie să recunosc că mi s-au aprins călcâiele și că, de atunci, ne întâlnim pe ascuns și ne iubim ca doi nebuni. Vă rog să mă ajutați! Nu știu cum o să rezist pentru că, de săptămâna următoare, ei se mută în Germania. Ce o să mă fac eu fără el? Mă gândeam să-i spun fetei mele și speram că o să mă înțeleagă. Eu nu mai am soț de mai bine de zece ani.
În fața lui Dumnezeu, simt că sunt curată, că nu am greșit, că am făcut totul cu pasiune și cu respect față de ginerele meu. Inițial, nu am vrut să iasă așa, dar am cedat pentru că este un bărbat frumos, este un bărbat cu bun simț și foarte atent. Mai am o problemă, într-o zi m-a chemat la el la birou și acolo am participat la o ședință în trei, înțelegeți voi ce vreau să spun. M-a deranjat că a trebuit să-l împart cu secretara lui, dar măcar așa am fost și eu mai aproape de el. Nu suport să-l știu departe! O să plece, asta doare cel mai tare… Ce să fac?
