Unele femei confundă dragostea cu ciorba. Au senzația că dacă pun ce au prin suflet în oală, la nimereală, acestea vor fierbe armonios, își vor împrumuta aromele și rezultatul va fi exact așa cum se promite în fața preotului: „până când moartea ne va despărți”. Sau cu shaorma. Să fie cu de toate! Cu cât mai mult, cu atât mai bine, cu cât mai variat și colorat, cu atât mai apetisant. Cred ele.
Altele confundă dragostea cu filmele și cărțile de mâna a doua cu care s-au îndopat pentru a face față propriei vieți și acum, cu ochelari de cal roz-bonbon (și calul, și ochelarii), se agită și fac spume în gol, devenind cele mai ușoare ținte ale căutătorilor de aventuri fără nume și numere de telefon, a căror pasiune are termen de expirare extrem de scurt, de obicei, sub 48 de ore.
Unele femei se aruncă în dragoste ca de pe un bloc de zece etaje, sperând ca, înainte să se zdrobească de asfalt, să apară de nicăieri super-eroul care să le salveze și care, fie vorba între noi, nici măcar nu există. Iar după ce reușesc cu greu – cele ce reușesc – să se dezlipească de asfalt, o iau de capăt, aruncându-se încă o dată și încă o dată, amnezice și tot mai disperate… Altele au senzația că dragostea și-a făcut cuib între picioare (ale lor, ale altora) și acționează în consecință, scoțând-o la mezat, permanent nemulțumite – cum altfel – de inconsistența ei.
Unele femei confundă dragostea cu robia, asezonând-o cu chin și lacrimi, căci altfel – zic ele – nu are cum să fie. Altele consideră că nu este decât un ideal după care nu încetează să suspine, în timp ce fac compromisuri pe bandă rulantă, autoflagelându-se cu ciudă.
Unele femei, alte femei… Toate fac nenumărate greșeli în dragoste și, chiar dacă se dovedesc a fi incapabile să învețe ceva din acestea, totuși toate cred, în adâncul sufletului, că dragostea și numai dragostea le poate salva de la derizoriu.
