„…azi, singurătatea mea are gust de timp oprit cu mâna, spre mângâiere și încetinire a zbuciumului. Are gust de liniște, de tihnă, de culori moi, de temperatură plăcută simțurilor, de senzația unei după-amiezi de duminică într-un târg de provincie unde nu se întâmplă niciodată nimic. De piua. Orice sistem are, la un moment dat, nevoie de pauză. Mai cu seamă unul viu…”
***
„Când o să mor – și asta, desigur, nu e doar o supoziție, ci poate singura certitudine din viață – se vor fi terminat toate. Iar eu am de gând să aștept moartea cu fusta șifonată și ușor ridicată, cu buzele răsfrânte de atâtea sărutări furate sau oferite, cu carnea dulce-obosită de atâta frământare sălbatică și cu sufletul în fundul gol.„
***
„După acea zi, am pus în cui amorul cu singurătatea și mi-am propus să intru desculță în noua etapă din viața mea. Nu conta vârsta, nu contau experiențele, conta momentul și faptul că, deși nu gândeam așa, simțeam așa. Altfel spus, voiam să mă mărit. Nu aș spune cuvinte mari precum „să întemeiez o familie”, mai aveam (și mai am) mult până acolo, dar ideea de a fi parte dintr-o taină pe care până acum nu dădusem doi bani mă tenta al naibii de mult. Și asta, fără să-mi schimb scala de valori, căci nu ar fi fost păcat să treacă vremea și eu să nu fi trăit și o astfel de experiență? Și, cel puțin în intenție, aveam de gând să plec la drum fără trucuri.”
