„Am tăcut, dar nu am fost oarbă”

0
2013

De prea multe ori au bărbații senzația că s-au căsătorit cu o mobilă și nu cu o femeie. Sau, după caz, cu o slugă, o doică, un roboțel, o marionetă, în fine, cu ceva sau cineva menit să-i servească și cam atât. Cu ceva sau cineva care nu le stă niciodată în cale și care, desigur, nu vede, nu aude și nu vorbește, la un loc.

Căci altă explicație nu am atunci când, în ciuda evidențelor, bărbatul alege să nege totul și, ca argument suprem, aduce în prim plan acel „dar nu ai zis nimic”, de parcă vina lui ar fi fost validată doar dacă tu îl vedeai și-i „ziceai”.

Da, ai fost văzut, să nu ai niciun dubiu! Dar ai mai primit o șansă. Prin tăcere. Asta a însemnat și nu o încurajare să continui că… „nu e nimic”. Dimpotrivă, o șansă să conștientizezi drumul pe care ai apucat și să îndrepți singur lucrurile, înainte să înceapă discuțiile, certurile, scandalul, bâlciul, balamucul… Chiar nu poți fără? Sau chiar ai nevoie de așa ceva ca să îți dai seama că ești pe arătură? Sau dacă femeia de lângă tine tace momentan, asta înseamnă că greșeala ta nu e greșeală? Tu nu ai cap să te autoevaluezi? Sau consideri că ai primit aprobare tacită? Indiferent ce ar fi în capul tău, problema rămâne aceeași: Am tăcut, dar nu am fost oarbă. Și nici surdă și nici uitucă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord