Bărbații noștri cei de toate zilele…

0
433

Nimic nu este mai periculos decât un bărbat plictisit (poate doar unul care se plictisește repede). Căci în acele momente, mintea sa este goală, vidă de preocupări și gânduri care să-i stăpânească timpul și să-i consume energia, și atunci… îi vin idei! Doar dintre cele care îți trag toate semnalele de alarmă…

***

Cât de deprimanți pot fi bărbații care salivează asupra unor fotografii mustind de retușuri de tip Photoshop? Și cărora le înalță ode (mute sau nu), dar obligatoriu libidinoase, tânjind la ceva ce nu pot avea din simplul motiv că, în realitate, acel ceva nici măcar nu există.

Cum știe să dezamăgească un bărbat, nu știe nimeni. Și pentru asta nu e nevoie să mintă, să înșele, să vorbească urât (nu că n-ar face-o), ci de ceva cu mult mai simplu și eficient. Fie te ignoră atunci când ai mai mare nevoie de prezența sa, fie, atunci când te doare, te privește nevinovat în ochi și mai răsucește o dată cuțitul în rană.

***

Bărbații vin și pleacă. Toți suntem trecători, fiecare prin viața celorlalți, nu asta e problema; problema este că, de cele mai multe ori, ei nu pleacă la timp, făcând-o fie prea devreme, fie prea târziu. Cu alte cuvinte, suferim din motive de nepunctualitate!

***

Cum poate fi sexul tare atât de sensibil, greu de înțeles. Stați, stați, să ne înțelegem, nu e vorba de sensibilitate emoțională, ci fizică. Nu cumva să se lovească, nu cumva, să se rănească la vreun degețel, nu cumva să răcească, că e nenorocire. Stă pământul în loc (pentru adepții altor teorii, stă soarele), vântul nu mai bate, păsările nu mai zboară, iarba nu mai crește… ce să mai, Armaghedonul e mic copil… Cum? Bărbații se nasc victime? Hai, terminați cu prostiile!

***

Sexul scurt și la obiect, fără „înflorituri” inutile, le merge la… inimă, să zicem. De ce să piardă timpul cu abureli inutile, când deja sunt călare? Pe situație, se înțelege. De ce să nu folosească mai util timpul unui preludiu cu activități precum uitatul la TV și scărpinatul… oriunde?

***

Cum minte un bărbat, mai rar. Cu lacrimi mari, sincere, cu inima frântă și privire de câine bătut și uitat în ploaie. Cum să nu-l crezi? Cum să nu-l pupi în bot și să nu-i papi tot? Cum să nu-l ierți, deși știi că minte? Cum poate o femeie să fie de proastă… mai rar!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord