Când amanta nu știe cum să îi ia mai repede locul soției fără să ghicească ce o așteaptă de fapt

0
2264

– Noua amantă a soțului meu îmi trimite mesaje jignitoare. Sau, mai bine spus, „încă soțul meu”. Și asta pentru că ea consideră că îi ocup locul în patul conjugal, în dreapta lui în mașină, de Crăciun, de Paște sau de Revelion. Mi-a transmis că adevărata „oficială” este ea (ce o mai fi însemnând și asta) și că eu îl trag în jos. Că atâția ani câți i-am fost alături nu am știut să-l fac fericit, dimpotrivă, aproape l-am îmbolnăvit și că el, în sfârșit și-a găsit în brațele ei nu numai fericirea deplină, ci și liniștea și echilibrul după care atât de mult tânjea. Și că ar cam fi cazul să mă simt și să mă dau la o parte, dacă el are delicatețea să nu mă dea afară din casă, cum aș merita, deși, până la urmă, o să aibă ea grijă să o facă. Dar ce rost are să ajungem până acolo când am putea rezolva totul acum, simplu și elegant, prin plecarea mea?

Mă întreb, Anays, de unde atâta ură. Nu cumva eu eram ce care ar fi trebuit în povestea asta mizerabilă să mă simt lezată, în calitate de victimă și, eventual, să urăsc? Că nu mai înțeleg nimic… de fapt, înțeleg, nu este ură, ci un tupeu mizerabil, dus la extrem. Încercă să mă intimideze, ca să accelereze lucrurile între ea și soțul meu. Are senzația că eu îi stau în cale și nu își dă seama că el nu caută decât distracție, că doar nu o fi ea prima lui amantă căreia îi promite marea cu sarea și… nimic mai mult. Numai că eu m-am săturat să-l iert de fiecare dată, m-am săturat să-mi forțeze mâna să accept o relație deschisă (nu cred în așa ceva, evident), m-am săturat să-l împart cu te miri ce fufe… numai gândul la ce boli îmi poate aduce e suficient să mă facă să vreau să fug mâncând pământul. Totuși, ceea ce știu sigur este că el ar prefera ca niciuna dintre aceste femei să nu aibă de a face cu mine. Ca să nu-l doară pe el capul, înțelegi? Ca să-i fie lui mai ușor… Ar vrea să-și împartă cumva viața în două dimensiuni paralele. Dar uite că nu sunt paralele, ci tangențiale… Atâta că, până la asta, niciuna nu a avut un tupeu atât de… mă abțin cu greu, îți dai seama, să nu vorbesc mai urât decât deja o fac, atât de mare și să mi se adreseze cu amenințări și jigniri… Însă să nu-ți imaginezi că lucrurile vor rămâne așa și asta fără să mă cobor la mintea ei și să-i dau satisfacție, răspunzându-i.

– Sunt convinsă. Și ce ai de gând să faci?

– Am alt ac de cojocul lor… adică, al lui, că ea e oricum doar pasageră. Poate că până îmi duc planul la îndeplinire, ea deja a și zburat, fiind înlocuită cu una mai și mai. Uite care-i treaba. Încă de la prima aventură – singura pentru care l-am iertat pe bune – am început să adun dovezi, am angajat un avocat și acum aproape este gata dosarul! Așa că va urma un divorț cu strigături, să te ții! Unul care-l va lăsa… pe jos! Să vedem atunci care dintre amantele lui va mai dori să-i stea în dreapta, în autobuz, în tramvai și-n rată! Nu mă las, Anays, până când nu-mi spăl astfel rușinea de a fi avut încredere într-un asemenea bărbat, ba și mai mult, de a-i fi oferit a doua și a noua șansă cu care el nu a făcut decât un singur lucru: s-a șters undeva!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord