Confidențele, atac la intimitate

0
648

Niciodată o femeie stăpână pe deplin pe destinul și devenirea sa nu va accepta să facă confidențe, nici măcar, conform tipicului feminin, celei mai bune prietene. Confidențele, prin natura lor intimă, se alterează imediat ce sunt încredințate spre păstrare unei alte persoane, străine de adevărata lor natură, străine de sensul lor original. Confidențele vulnerabilizează, devenind un real călcâi al lui Ahile într-o fortăreață umană.

Slăbiciune, exhibiționism sufletesc, nevoie de confirmare/validare sau doar refulare? Oricare care ar fi cauza producerii lor, confidențele creează o legătură vâscoasă între două ființe umane a căror relație este permanent afectată de gradul de intimitate al dezvăluirilor, cel mai adesea nesolicitate. A obliga pe cineva să fie martor al celor mai tulburi zbateri, al celor mai adânci trăiri și al întâmplărilor amorale cu care fiecare se desfată în taină este, cel puțin, înjositor. Pentru ambele părți.

Destăinuirea poate fi astfel văzută ca un fel de spălare a rufelor murdare în baia altuia. Sau, mai mult, este actul de a arunca undeva mizeriile personale și ce coș de gunoi este mai nimerit decât sufletul cuiva apropiat?

Da, exagerez, lucrurile nu stau chiar așa. Nu stau chiar așa tot timpul, trebuie precizat, însă senzația de greață cu greu poate fi combătută, chiar și în cele mai strânse prietenii.

Tocmai de aceea eu am ales varianta confesării publice. Nu impun nimănui să mă asculte, o face numai cine se identifică cu poveștile mele și asta în mod anonim…

Acum ia zi, tu cui ai indecența să te confesezi? Hârtiei? Iubitului? Celei mai bune prietene? Preotului? Internetului?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord