Cum ai putea să le mulțumești bărbaților care te-au iubit? Te-ai gândit vreodată la asta?

0
1575

Bărbaților care te-au învățat să iubești, fără să faci troc din iubirea ta, să suferi, fără să faci caz din suferința ta și să-ți porți dorul, fără să-l terfelești prin ochii tuturor? Nu știu dacă fiecare dintre ei te-au învățat toate astea sau, de fapt, le-ai învățat singură, alături de ei

Știu însă că te-ai simțit onorată să-i fii cel puțin unuia dintre ei în preajmă, să-i primești cuvintele și declarațiile prea puține, indecente toate, să-l admiri și să-l ierți de fiecare dată. Te-ai întrebat de-a lungul anilor cum de l-ai iubit cel mai tare exact pe cel care te-a rănit cel mai mult? Pe cel de la care ai îndurat cele mai mari umilințe? Să fie oare vorba de sindromul Stockholm? Deși, dacă ar fi așa, asta, cu siguranță, ar anula tot. Iubirea și pe tine, ca femeie…

Te-ai întrebat de ce oare femeile (iar tu nu faci excepție) au această inclinație către dramă? Către iubiri imposibile, către bărbați inaccesibili, aroganți, bolnavi de sine, deja luați sau deja promiși, mincinoși peste măsură și care, paradoxal, emană o atracție fatală? De ce nu se opresc la ceea ce rațiunea le spune (căci, le spune, să nu avem nicio îndoială) și preferă să treacă mai departe, la fel cum ar traversa legate la ochi, pe unde se nimerește, cea mai aglomerată intersecție din oraș, bazându-se pe acel firav și prostesc „nu mi se întâmplă mie așa ceva”?

De ce se opresc exact asupra bărbatului care le târăște prin toate cotloanele iadului, deși, spun ele, merită din moment ce, același bărbat, a știut să le arate, măcar o dată, și raiul? De ce preferă să-mpletească iubirea cu suferința, pasiunea cu lacrimile, atracția cu fuga, sinceritatea cu ura, fidelitatea cu speranța deșartă? Deși ești una dintre ele, nici tu nu cunoști răspunsul la niciuna dintre aceste întrebări…

Nici măcar după trecerea anilor, când suferința de a fi despărțit a întrecut-o pe cea pe care el ți-a provocat-o, astfel încât și acum crezi că alături de el nu ar fi fost viață, dar nici fără el nu a mai fost?

Te-ai întrebat vreodată de ce nu le-ai mulțumit bărbaților care te-au iubit și au suferit cu și pentru tine, dar cu siguranță, ai făcut-o fără să ai motiv și fără să merite, exact cu acel care ar fi trebuit să-ți cerșească (el ție) iertare în genunchi…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord