Cum mi-am pierdut virginitatea

0
1139

Haide, că suntem măricei și știm cum toții „cum” își pierde o fată virginitatea (cuvântul ăsta, „pierde”, nu-mi place în sintagmă, te duce apriori cu gândul la ceva negativ). Sau credem că știm. O asociem cu primul contact sexual și… gata! Despre asta este vorba! Da, evident, doar că nu numai despre asta.

Odată cu virginitatea fizică se lasă în urmă mult mai mult. În primul rând, inocența. Ignoranța în ceea ce privește suferința și consecințele alegerilor eronate, deși făcute din inimă – de fapt, numai din inimă, fără participarea rațiunii, și ea în formare. Se lasă în urmă acel „am crezut că nu contează” și acel „e ca și când nu s-a întâmplat nimic”. Se lasă în urmă copilăria gălăgioasă și lipsită de grijă, de întrebări, de joc și de bucurie 100% pură. Se lasă în urmă joaca cu păpuși și poveștile despre barză și semințe din flori, dar și denumirea generică de „prostii”, atunci când vine vorba de sex. Se lasă în urmă o lume întreagă, în schimbul unei singure dorințe.

Nu spun „pierdere”, căci nu este o pierde în sine, ci doar trecerea la o nouă etapă. Dar poate deveni cu adevărat pierdere atunci când aceasta nouă etapă nu este înțeleasă și tot ceea ce aduce este prost gestionat, provocând doar chin, durere, suferință. Suntem carne și instinct și ne supunem firii, atât că dacă o facem din postura de sclavi lipsiți de cea mai mică urmă de voință, pierderea devine reală, permanentă, sufocantă.

De aceea zic că mi-am pierdut virginitatea abia atunci când iubirea nu a mai fost ca-n povești, iar gesturile concrete s-au dovedit a fi lipsite de sublim, așa cum nu ne-am imaginat vreodată că ar putea fi. Mi-am pierdut virginitatea abia atunci când am început să scâncesc după o libertate pentru care am fost prea mică, prea necoaptă și prea incapabilă să o înțeleg, iar acum sunt prea târșâită să mai pot avea acces la ea. Mi-am pierdut virginitatea abia atunci când am pășit complet în lumea adulților și am descoperit că nu este deloc raiul tuturor posibilităților guvernat de iubiri împlinite, de oameni frumoși (cum ne amăgim adesea) și de fericirea pe care o poți unge pe pâine și înfuleca cu gura plină la fiecare masă. Mi-am pierdut virginitatea abia atunci când m-am trădat, doar ca să fiu acceptată, doar ca să „corespund”, doar ca să încap în standarde și în părerile altora…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord