Dacă aș lua-o azi de la început… N-aș mai regreta nicio greșeală, nicio experiență, niciun eșec. Învățătorii nu se regretă, ci se apreciază.
Nu aș mai amâna nicio bucurie pe mai târziu.
N-aș mai considera cariera prioritară.
N-aș mai limita timpul dedicat mie sau prietenilor mei.
N-aș mai schimba o zi de vacanță pe una de muncă suplimentară.
N-aș mai fi atât de rigidă cu greșelile celorlalți, chiar când acestea mă afectează în mod direct, căci m-aș lua mai puțin în serios. Pe mine, dar și pe ei.
N-aș mai suferi că nu încap în standardele societății, ci aș invita societatea să sufere că nu se ridică la standardele mele.
N-aș mai considera o pierdere de timp momentele în care mă plimb, admir peisajul sau îmi las, pur și simplu, gândurile să zboare și nici nu mi-aș mai face procese de conștiință că nu am fost suficient de productivă.
Aș renunța la multe dintre lucrurile pe care le-am cumpărat pentru a putea călători mai mult și mai des.
Aș închide mai des telefonul, calculatorul și televizorul pentru a deschide mai des o carte sau o sticlă de vin.
M-aș stresa mai puțin pentru ce nu-mi iese și aș aprecia mai mult ceea ce-mi iese.
Aș celebra mai des ceea ce sunt și ceea ce am.
N-aș evita nimic din ce am făcut din proprie inițiativă, dar aș ezita mai mult când ar trebui să fac ceva doar de dragul altora și nu tocmai în avantajul meu.
M-aș enerva și m-aș supăra mai puțin, chiar dacă motivele pe care le-aș avea sunt cât se poate de „convingătoare”.
M-aș strădui să controlez doar ceea ce pot controla și să accept ceea ce nu pot controla.
Aș trece mai ușor peste dezamăgiri și m-aș înarma cu minime așteptări, dar fără să-mi pierd speranța.
Aș visa mai mult, mai îndrăzneț, „mai” imposibil.
Aș aprecia mai mult diminețile, fie ele de luni, dacă noaptea a fost liniștită și toată familia este, în continuare, bine.
Aș iubi cu mai puține limite și autocenzuri și nu m-aș mai rușina s-o spun în gura mare.
Așadar, dacă aș lua-o azi de la început, aș fi tot eu, dar cu siguranță, mult mai fericită.
