În societatea capitalistă și de consum în care trăim, ideea că succesul și fericirea sunt direct legate de nevoia de a poseda și de a avea bunuri materiale a fost validată în multe feluri.
Această eroare ne determină să facem cumpărături compulsive și să credem că vom fi mai fericiți și mai acceptați social dacă avem multe haine, o mașină frumoasă, o colecție de viniluri sau o vacanță exotică.
Problema consumerismului este că poartă în sine o promisiune falsă: dacă îți cumperi lucrurile pe care ți le dorești, vei fi fericit. Această promisiune se bazează pe o idee care a fost promovată după cel de-al Doilea Război Mondial și care a devenit ferm stabilită în fundamentele societății noastre: fericirea este strâns legată de capacitatea de a consuma, cu alte cuvinte, de banii pe care îi ai la dispoziție pentru a cumpăra.
În această ordine de idei, fericirea este un rezultat al cumpărării. Cel mai rău lucru este că acest lucru sfârșește prin a fi adevărat, cel puțin la suprafață. O face nu pentru că este adevărată în sine, ci pentru că cei care validează aceste idei le fac adevărate.
Altfel spus, dacă tu crezi că un costum îți conferă mai multă demnitate, te vei simți mai puțin demn când vei purta haine simple. Dacă ai impresia că ultimul televizor îți sporește șansele de recreere, vei suferi până când nu-l vei mai avea în sufragerie, și așa mai departe.
Adevărul este că obiectele de consum ne eliberează de o mare problemă: aceea de a da un sens vieții noastre. Ele ne ajută să căutăm în altă parte, în loc să explorăm în interiorul nostru. Este mai ușor să ne gândim cum să cumpărăm un ceas decât să definim dacă actele pe care le realizăm au valoare și sens în lume.
Banii au devenit o garanție a respectului. De exemplu, dacă nu ai haine scumpe, te poți simți umilit în multe ocazii; iar dacă le porți, ești mai respectat. Respectul de sine devine o deghizare și depinde în întregime de ceilalți. Atunci când accepți să joci în aceste condiții, accepți să intri într-o logică a disprețului de sine. Recunoști că nu ai nicio valoare pentru tine însuți și asta este foarte periculos.
Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale cumpărăturilor compulsive este că urmează un tipar similar cu orice dependență. Mai mult decât atât, probabil că oferă un confort similar celui pe care îl obține orice dependent atunci când consumă substanța de care este dependent. Ele oferă o fericire instantanee care devine din ce în ce mai mică și care cere tot mai multe achiziții pentru a fi experimentată.
Cumpărăturile funcționează ca un antidot temporar pentru acel sentiment de a fi nesemnificativ
În orice caz, fericirea nu este acolo. Studiile dovedesc că situațiile care aduc adevărata bucurie au mai mult de-a face cu experiențele și mai puțin cu obiectele. O experiență îți trezește lumea interioară și te face să te simți viu. Pe de altă parte, cumpărăturile, deși sunt și ele o experiență, vă oferă o emoție superficială și trecătoare.
Nu vă amintiți aproape niciodată momentul în care ați cumpărat ceva, dar în memorie și în inimă vă rămâne amintirea unui sărut pasional, a unei situații amuzante sau a zilei în care ați fost felicitat pentru că ați făcut o treabă bună.
Ceea ce aduce cea mai multă fericire este să te simți intim conectat cu lumea și cu ceilalți oameni. Acest lucru se obține prin participarea la comunitate, fiind un membru activ al unui cuplu și al unei familii, împărțind timpul cu prietenii, interesându-vă de lumea în care trăiți. Cu alte cuvinte, fericirea este o consecință a îmbrățișării lumii și a vieții.
sursa: culturainquieta.com
