Decalogul „Nu”-urilor din viața unei femei asumate

De către

18371

Nu privește pe nimeni în fața cui mă dezbrac, de ce o fac, când și pentru cât timp.
Nu judec, nu mă judeci. Mă judeci? Nu mă interesează, este strict conflictul tău interior manifestat ca o reacție împotriva mea. De fapt, ceva din cine sunt sau ceea ce fac îți mișcă de la locul lui preșul sub care ți-ai ascuns toată mizeria.
Nu sunt datoare nimănui, cu excepția propriei mele fericiri.
Nu răspund și nu reacționez în fața oamenilor și situațiilor care au doar rol decorativ pentru mine.
Nu am timp de pierdut, am timp de trăit și de bucurat și, când consider că este cazul, de dăruit.
Nu îmi spune ce crezi despre mine, nici eu nu o fac.
Nu mă invidia, nu suntem entități comparabile decât cu noi înșine. Devino cea mai mișto versiune a propriei persoane și o să vezi că invidia se transformă în admirație.
Nu respect decât valori probate personal.
Nu dau doi bani pe vorbe frumoase și pe promisiuni făcute în pat. Cuvintele zboară, chiar dacă sunt scrise.
Nu mă poți tenta sau provoca – obișnuiește-te cu ideea – decât dacă eu vreau asta. Nu te indigna, fă la fel!