- Nu privește pe nimeni în fața cui mă dezbrac, de ce o fac, când și pentru cât timp.
- Nu judec, nu mă judeci. Mă judeci? Nu mă interesează, este strict conflictul tău interior manifestat ca o reacție împotriva mea. De fapt, ceva din cine sunt sau ceea ce fac îți mișcă de la locul lui preșul sub care ți-ai ascuns toată mizeria.
- Nu sunt datoare nimănui, cu excepția propriei mele fericiri.
- Nu răspund și nu reacționez în fața oamenilor și situațiilor care au doar rol decorativ pentru mine.
- Nu am timp de pierdut, am timp de trăit și de bucurat și, când consider că este cazul, de dăruit.
- Nu îmi spune ce crezi despre mine, nici eu nu o fac.
- Nu mă invidia, nu suntem entități comparabile decât cu noi înșine. Devino cea mai mișto versiune a propriei persoane și o să vezi că invidia se transformă în admirație.
- Nu respect decât valori probate personal.
- Nu dau doi bani pe vorbe frumoase și pe promisiuni făcute în pat. Cuvintele zboară, chiar dacă sunt scrise.
- Nu mă poți tenta sau provoca – obișnuiește-te cu ideea – decât dacă eu vreau asta. Nu te indigna, fă la fel!
[…] un timp în viața unei femei când învață să spună „nu”, întorcându-se aparent în fericita epocă a libertății de spirit din primii ani ai […]