Deci… nu!

0
4489

Fac parte dintr-o generație de femei care nu știu (sau, mai degrabă, nu vor) să cocoloșească un bărbat. Să-l trateze mămos, momindu-l.

Am învățat destul de târziu – da, recunosc fără jenă – să fac alegerile corecte, căci destul de târziu am înțeles că totul stă în deciziile pe care le luăm la un moment dat, unele cu urmări efemere, altele cu urmări stabile sau decisive pentru restul timpului rămas de trăit, însă de la început am înțeles un singur lucru: bărbații nu au nevoie de încă o mamă, unii dintre ei nu se pot desprinde nici măcar de cea sub fustele căreia le-au mijit mustățile.

Un bărbat care schimbă alintul matern cu cel ușor nefiresc al iubitei care-i imită mama este un bărbat confuz. Căci dacă de la sânul mamei a supt lapte, nu trebuie s-o facă și de la cel al iubitei. Ar fi un sacrilegiu! Nu poți amesteca și suprapune cele două izvoare de viață: unul din care te-ai născut și altul din care ți se hrănește virilitatea, bărbate!

Așadar, nu știu bărbatului să-i suflu în ciorbă, să-l sărut părintește pe creștet sau pe bubă, să treacă. Să-i cânt în strună, să-i minimizez gogomăniile cu voce tare doar ca să-i ușurez conștiința în scurtele sale momente de agonie, mințind pios. Nu știu să-l consolez ori de câte ori suferă imaginar pentru te miri ce monstru plăsmuit de o imaginație ușor bolândă.

Nu pledez pentru lipsa de empatie, ci pentru tăierea cordonului ombilical care încă îi mai leagă pe unii bărbați de ideea de a-și transforma iubita sau soția în mamă surogat, uneori inclusiv cu dispensă pentru sex. La un moment dat, acest aranjament grotesc clachează și cei implicați ies serios și permanent stricați.

Deci… nu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord