Hai să recunoaștem, să nu o mai dăm cotită că am obosit de atâtea ipocrizii fardate prost. Dragostea, oricât de aprinsă, are nevoie de mai multe ingrediente pentru a se menține „în formă”. Nu este suficientă doar gimnastica din dormitor, așa cum nu sunt suficiente doar sentimentele „pure” pe care le nutresc partenerii unul față de celălalt. Nu, este nevoie și de elemente prozaice, din acela care, vezi, Doamne, nu fac deloc casă bună cu romantismul, dar sunt indispensabile. Sunt ca cimentul pentru orice fel de fundație. Nu o fi el fățos, dar fără nu se poate…
În fond, nu văd care e problema sau „rușinea” de a recunoaște că dragostea se sprijină și pe „ce mâncăm azi” și pe „cu ce bani plătim chiria/ratele” și pe „facem curățenie împreună în week-end” și pe „ia lapte și pâine, te rog” și pe multe altele asemănătoare pe care nu o să le găsiți nici în Dicționarul tânărului îndrăgostit și nici în manualul Cum să cucerești o femeie, dar de care ai nevoie din plin în viață. În cea reală, desigur și nu în aia care face prea mulți purici în mințile îmbolnăvite de idealism ale fiecăruia dintre noi.
Căci, din păcate, dragostea nu înseamnă ce am citit prin cărți sau ce am văzut prin filmele siropoase și nici nu se autosusține. Poate, dimpotrivă, se autocanibalizează dacă refuzi complet să cobori, măcar cu un picior, pe pământ. Asta nu înseamnă, cu siguranță, că-i știrbești din strălucire sau din putere, ci, dimpotrivă, că o consolidezi pentru a rezista pe termen lung.
Altfel, dragostea este tare volatilă, se evaporă când ți-e lumea mai dragă și nici măcar nu te-ai prins de ce.
