După mai bine de două decenii în care terapia hormonală menopauzală a fost privită cu reticență, noile date științifice readuc această opțiune terapeutică în prim-plan.
O analiză recentă semnată de Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, medic primar obstetrică-ginecologie și profesor universitar la UMF “Carol Davila”, arată însă că aceste temeri trebuie reevaluate în lumina noilor date științifice.
Simptomele asociate menopauzei pot afecta semnificativ calitatea vieții a milioane de femei. Bufeurile de căldură și transpirațiile nocturne apar la aproximativ 75% dintre femei și pot dura ani de zile. Acestea sunt frecvent însoțite de insomnie, anxietate, oboseală, dureri articulare sau uscăciune vaginală – manifestări care pot influența viața personală, profesională și relațională.
În acest context, terapia hormonală menopauzală a fost mult timp considerată una dintre cele mai eficiente opțiuni pentru controlul simptomelor. Totuși, în ultimii 25 de ani, utilizarea sa a scăzut semnificativ, pe fondul temerilor legate de riscurile cardiovasculare și de cancer mamar. (…)
Ce spun datele actuale
Potrivit datelor recente, terapia hormonală poate avea un profil de siguranță favorabil atunci când este inițiată în așa-numita „fereastră de oportunitate”, adică în primii 10 ani de la instalarea menopauzei. In aceste condiții riscul cardiovascular nu este crescut semnificativ, beneficiile asupra simptomelor menopauzale sunt importante, iar calitatea vieții poate fi semnificativ îmbunătățită;
