Este blondă și are tocuri așa cum am visat. Costă puțin și interpretează bine rolul de iubită

Este sâmbătă seara și deja am ajuns acasă. Sunt singur. Acum o jumătate de oră, încă mai eram în oraș, eram în compania celor doi prieteni pe care îi mai am. Eu îi am pe ei și ei au deja familiile lor. Atât de singur sunt, încât mi-am desfăcut o sticlă de vin dulce. Când sunt singur, nu mai ascund faptul că-mi place vinul dulce.

În mod firesc, bărbații preferă vinurile seci, eu sunt atipic, iubesc vinurile aromate, dulci și ispititoare, capabile să aducă o altă înțelegere singurătății, suficient de tari încât să mă arunce dincolo de rațiune și să dilueze durerea. Da, sunt pretențiosul, sunt Samuel X și m-am întors cu o nouă poveste, cu o filă din care trebuie să înțelegeți că nu renunț atât de ușor. Pe mine mă doare singurătatea, dar nu renunț la pretențiile mele, la tabieturile mele, la pasiunea pentru femeia elegantă ce știe să călărească tocuri înalte și ascuțite, femeia care vine la pachet cu un parfum discret, diva care se lasă greu și care pleacă ușor, leoaica ce este capabilă să mă distrugă într-o secundă pentru că da, suferința este natura din care îmi extrag cele mai bune versuri.

Sunt eu, desfac vinul și îl torn în două pahare, poate că sunt și puțin ipocrit, nu vreau să apară cineva și să vadă că beau singur, că am desfăcut singur sticla, că trăiesc izolat. Prietenii mei s-au întors la femeile lor, la doamnele lor, la mamele pruncilor ce au tați și ce-și cunosc numele de familie. Ai mei nu s-au născut, nu au încă nume și nici nu știu dacă au să ajungă în faza în care au să mă numească „tată”, sunt atât de pretențios, încât risc să nu-mi cunosc urmașii. Nu, nu este un blestem, nici cu timpul nu stau mai bine, este deja toamnă în sufletul și în viața mea și nu de puține ori am fost trădat, părăsit, abandonat.

Acum trebuie să iau cea mai bună decizie, să fac alegerea perfectă, pare să fie ultimul tren și el este în gară și deja a fost pus în mișcare. Vinul dulce unge pistoanele timpului, săgeata de pe șinele lucioase pare să fi adus în gara asta veche și cochetă o adiere, o brumă de femeie. Are aproape tot ce am cerut, așa mi-au spus cei doi prieteni ai mei. Așa mi-au promis! O să o cunosc mâine, după clipa asta transformată într-o noapte întreagă. Vine de la Chișinău, este blondă și are tocuri așa cum am visat. Costă puțin și interpretează bine rolul de iubită. Acolo am ajuns, sunt singur și mâine am să traduc din latina veche – bine, dintr-o ramură a latinei vechi – din daca dacilor, din bruma de memorie și din plăcerea ce nu poate fi diluată de alcool.

Este sâmbătă seara, scriu și visez la ceva ce încă nu s-a născut, este seara în care cei doi amici ai mei m-au lăsat într-o cafenea încercând să-mi explice că de ziua mea nu pot rămâne peste noapte cu mine, au obligațiile lor. V-am scris, acum nu-mi rămâne decât să-mi termin sticla de vin. De șampanie o să vorbim când am să-mi găsesc jumătatea…

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here