Fetelor, vă implor, insist să-mi răspundeți: Ce faceți cu toate lucrurile dosite în poșetă?

Fetelor, vă implor, vă rog în genunchi, insist să-mi răspundeți: Ce faceți cu toate lucrurile dosite în poșete? Am trecut de la râs la plâns și de la sufocare la eliberare, stres, palpitații, i-am desfăcut soției poșeta, la rugămintea ei, și am rămas interzis. Voi faceți la fel? Tot așa îndesați acolo cum îndeasă și ea?

Domnilor, voi știți ce cară ele acolo? Abia acum o înțeleg perfect pe a mea când se întoarce de la plimbare și se aruncă pe canapea, spunând că este frântă, până acum credeam că nu merge la plimbare, că minte, că ea și-a găsit ceva nou de muncă. Abia acum o compătimesc și o cred, fără să mai întreb nimic. Cum să nu fii? Cum să reziști și, mai ales, cum să găsești ceva pe acolo? Nu le vedeți mereu căutând? Nu le așteptați în mijlocul drumului și încercați să le protejați de mașini, pentru că exact acolo s-au găsit să spună tipicul: Stai puțin, găsesc acum, stai, nu durează mult! Da, ea găsește și, în același timp, tu ai încasat pentru ea o duzină de înjurături românești și asta pentru că nenorocitul de bărbat român nu are răbdare, doamnelor! Nu-i așa?

Când am fost ultima dată la shopping cu ea și a căutat genți, poșete am crezut că înnebunesc, că îmi pierd anul tigrului și pe cel al șobolanului și pe cel al broaștei țestoase, da, eram capabil să dau cât cere vânzătorul, doar să scap, aș fi mers cu ea mai fericit la piață, pentru că acolo erau mai mulți saci de rafie, mai încăpători, așa cum căuta ea. Dar nu, ea vrea sac de piele, nu de rafie, ea vrea să fie bagajul elegant, să poată pune repede și să țină mult, să încapă și să nu se vadă, să nu pară mare, că ea nu fuge după mari, dar are pretenția că este o doamnă și că nu umblă cu papornița după ea.

Vă mai întreb încă o dată, voi ați văzut ce cară o femeie în poșetă, în geantă? Dacă ai tupeul să întrebi ce are acolo, îți spune repede și ai impresia că totul este normal, firesc, dar, dacă arunci un ochi, ai șansa să înțelegi câte îți ascunde femeia. Le pitește acolo și le protejează, le dosește și, la nevoie, se apără, geanta este on fel de armă personală, un instrument elegant, un accesoriu, dar și o cărămidă demnă de spart capete curioase sau obraznice.

Nu am de gând să înșir câte am văzut în interiorul acelei poșete, inițial am crezut că-mi cade privirea într-o peșteră fără fund, dar, mai apoi, am auzit glasul ei dulce și m-am retras din căutări, găsise ea într-o altă poșetă ce-i trebuia. Da, pare incredibil, dar are mai multe peșteri, grote, hăuri, femeia nu-i întreagă fără multe, fără nenumărate poșete, albe, galbene, negre, că se poartă toate culorile, se asortează, portocalii sau din dantelă, hârtie, pânză, piele, fâș, blug și plug… Vă las, am obosit, m-am întors din poșeta nevestei, sunt frânt…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here