M-a agățat pe Tinder și m-a lăsat pe Facebook

Cuvintele, o fereastră în sufletul meu, gata să fie deschisă larg pentru a povesti o experiență neașteptată, dar din ce în ce mai obișnuită în lumea digitală în care trăim. Povestea începe cu un simplu swipe dreapta pe Tinder, un gest prea cunoscut celor care au călătorit prin labirintul online al întâlnirilor.

M-a agățat pe Tinder și, pentru o vreme, părea că ne-au favorizat astrele. Conversațiile noastre virtuale erau jucăușe, pline de râsete și de glumițe nu neapărat cu perdea. Așa că am decis să facem un pas mai departe și să ne conectăm (și) în lumea reală. Era un sentiment familiar, dar totodată întotdeauna palpitant – acela de a-ți întâlni potențialul partener în carne și oase.

Prima noastră întâlnire a fost ca un dans al cuvintelor, un schimb rapid de istorii și amintiri, toate împănate cu o chimie evidentă. Era frumușel, chiar semăna cu pozele de pe Tinder, dezinvolt, o idee îndrăzneț… Cu toate acestea, o întrebare m-a tot bântuit în timpul întâlnirii: ce s-a întâmplat cu sentimentele și conexiunea noastră din mediul virtual, pe care le-am considerat atât de intense? Și atunci am înțeles că, uneori, această conectare virtuală poate fi efemeră, evaporându-se odată cu momentul în care ne părăsim ecranele și pășim în lumea reală, acolo unde oamenii sunt cum sunt ei, și nu cum ni-i imaginăm noi.

Totuși, m-am adaptat repede la noul „el”, cel real, și chiar părea că totul decurgea într-o direcție promițătoare, ne-am mai întâlnit de câteva ori, iar ultima dată chiar fusese ceva special, făcusem dragoste la mine acasă, când m-am trezit dintr-odată cu o notificare pe ecranul telefonului: „Îmi pare rău, dar nu mai putem continua.” Cu aceste cuvinte, am fost lăsată fără explicații, fără răspunsuri și cu un simțământ de confuzie amestecat cu o ușoară undă de amuzament. Mesajul era pe Facebook, am intrat repede pe Messenger să-i răspund ceva, dar, online fiind, îndată ce a văzut că i-am citit mesajul, M-A BLOCAT!! Iar asta m-a lăsat cu adevărat perplexă. Cu alte cuvinte, ceea ce îmi oferise conexiunea noastră pe Tinder s-a evaporat odată cu un click pe Facebook. Bineînțeles că m-a blocat și pe restul canalelor de comunicare, asta ca nu cumva să-mi vină ideea să-i cer vreo explicație…

Atunci mi s-a confirmat senzația pe care o avusesem la prima noastră întâlnire. Mi-am dat seama că lumea online și cea offline sunt, până la urmă, două universuri separate. Ceea ce s-a petrecut între noi pe Tinder a fost o formă de joc virtual, o conexiune de moment, care nu a rezistat testului întâlnirii reale. Sau, mă rog, a rezistat până când s-a culcat cu mine și m-a trecut acolo, pe răbojul cuceririlor de-o noapte, căci altfel nu-mi explic ceea ce a făcut. Dar această experiență amară mi-a prins totuși bine, căci m-a făcut să înțeleg că nu tot ceea ce strălucește pe ecranul telefonului este o reflectare a realității. Emoțiile sunt complexe și trăirile noastre trebuie să aibă un echilibru între cele două lumi. Și, mai pe șleau, nu tot ce zboară se mănâncă!

Dap, sună precum titlul unui film prost: M-a agățat pe Tinder și m-a lăsat pe Facebook. Totuși, îndrăznesc să spun, privind retroactiv, că această poveste nu este neapărat una tristă, ci una plină de învățăminte. Ne amintește să fim conștienți de iluziile create de mediul online și să ne asigurăm că investim timp și efort în conexiunile noastre reale. Viața este mult mai mult decât emoji-uri și conversații digitale, iar întâlnirile noastre, deși puține, sunt un simbol al căutării continue a echilibrului dintre lumea virtuală și cea a inimii noastre fizice și câte se poate de reale și de offline!