Fac tot posibilul să nu o bag în seamă, mă feresc precum dracul de tămâie, o ocolesc, mă perpelesc și, la finalul zilei, în loc să mă duc la nevastă, aterizez tot în patul ei. Ea spune că nu mi-a făcut farmece, mi-o spune râzând și mai apoi mă învelește cu sufletul ei. Uneori mă sufocă, alteori simt că sunt liber să fac ce vreau, dar nu am puterea să mă ridic de lângă ea și să plec.
M-am gândit într-o zi să merg cu ea la o mănăstire, la un călugăr renumit și să o pun să jure că nu a făcut nimic, dar nu a vrut. A răspuns clar că ea nu crede în blesteme și în vrăjitorie și că nu merge cu mine.
Pe soție o iubesc și, mai mult, știu clar că este mai frumoasă și mai inteligentă decât ea. Pe soție o ador, îmi plac discuțiile noastre, mă bucur că există, am avut parte de o femeie frumoasă și cuminte, sunt mulțumit și nu aș putea să o înșel, dar a apărut această ispită care mi-a tulburat zilele și liniștea.
Ultima dată când am plecat de acasă am încercat să merg direct la muncă, dar, după o jumătate de oră, eram iar în patul fermecat și îi făceam declarații unei femei ce râde de mine și mă dirijează ca pe un maimuțoi beat.
Săptămâna trecută am fost eu la un preot. Mi-a dat niște apă sfințită și mi-a spus că, în momentul în care merg iar la femeia asta, să profit când nu mă vede și să stropesc cu agheasmă așternuturile și tocurile ușilor.
Acum sunt aici, este pentru a patra oară de când am luat apa de la preot și nu mă pot folosi de ea pentru că mereu o uit acasă. Mă tot gândesc să vorbesc cu soția mea și să-i explic situația. Oare o să mă înțeleagă? Nu prea am curajul să o fac, dar dacă nu scap de vrăjile acestei femei, o să ajung să mă confesez până și ei. Mi-e frică, văd un viitor sumbru, o văd pe a mea nemulțumită și decisă să mă părăsească. Nu cred că are capacitatea de a înțelege infidelitatea mea, mai ales că nici ea nu crede în vrăjitorie.
Sunt prins la mijloc, sunt nervos și incoerent, abia ce mă dau jos dintr-un pat, cel conjugal, și mă trezesc în patul amantei, așa cred că-i spune, chiar dacă e, în realitate, nu-mi doresc o asemenea relație.
Oare voi mă puteți ajuta? Mă puteți sfătui și înțelege? Ce credeți, o să mă ierte nevasta?
Azi plec de aici pe la zece, până atunci știe nevasta mea că sunt la muncă. Uneori îmi sună telefonul și plec ca un drogat, ca un dependent de jocuri de noroc, ca un vrăjit, plec așa, de nebun, și tot la ușa asta a cortului ajung. Da, acestei femei îi place să poarte fuste largi, colorate, da, această femeie este mai fierbinte ca toate femeile din lume, da, aici mă întorc îmbătat de mireasma plantelor cu care mă îmbie.
Nu, nu cred că profită de mine, nu, nu vă aud, gata, mă cheamă iar, plec, gata…
