Ah, timpul, acel geniu malefic care a decis să-și facă de cap cu mine și să-mi ofere o versiune „îmbătrânită și înțeleaptă”. În cei 20 de ani care au trecut de la tinerețe până acum, am devenit un fel de cobai pentru experimentele temporale. Așa că hai să facem o comparație între mine, cea la 40 de ani, și versiunea mea de la 20 de ani, pentru că nimic nu te face să te simți mai bătrână și mai înțeleaptă decât să te uiți în oglindă și să-ți spui: „Să fi știut atunci ce știu acum!”.
Să începem cu aspectul fizic. În timp ce versiunea mea de la 20 de ani arăta ca un pui de căprioară fresh și entuziast, versiunea mea actuală arată ca și cum ar fi trecut printr-un ciclon de schimbări hormonale și nopți nedormite. Pielea, cândva fermă și lipsită de riduri, acum arată ca harta unui explorator bătrân care a traversat toate etapele vieții. Și firul de păr care odinioară strălucea de sănătate acum pare să aibă o relație mai complicată cu însăși culoarea sa naturală.
Și apoi avem acel aspect psiho-emoțional. Versiunea mea de la 20 de ani credea că știe totul, era plină de entuziasm și de visuri mari. Acum, eu, la 40 de ani, am învățat să zâmbesc cu înțelepciunea falsă a unui filozof care a traversat toate școlile de gândire posibile. În loc să îmi spun „Te iubesc” în oglindă, îmi șoptesc „Bravo, ai rezistat încă o zi fără să verși supa din lingură”.
Și să nu uităm de metabolism, acel prieten imaginar din trecut care acum s-a transformat într-un trădător fără scrupule. Dacă versiunea mea de la 20 de ani ar fi văzut cât de multă dragoste îi acordă metabolismul, s-ar fi înecat într-o fântână de milkshake-uri. Acum, versiunea mea de la 40 de ani se uită cu nostalgie la vremurile când o pizza întreagă nu o făcea să arate ca un balon de testare pentru supraviețuirea în spațiu.
Dar, cu toate acestea, să nu vă înșelați. Versiunea mea de la 40 de ani are superputeri pe care versiunea de la 20 de ani nici nu le bănuia. Știe să spună „nu” fără să se simtă vinovată și să se bucure de plăcerile simple ale vieții, precum o carte bună și o cană mare de cafea. A învățat să-și aprecieze singurătatea – când e cazul – și să își cultive grădina proprie de înțelepciune.
Așa că, dragă versiune de la 20 de ani, sper că te bucuri de părul tău strălucitor și de metabolismul tău rapid, pentru că versiunea mea actuală a învățat că a îmbătrâni înseamnă să câștigi înțelepciune și să înțelegi că fiecare rid are o poveste de spus. Și da, la 40 de ani, încă pot spune cu zâmbetul pe buze: „Să fi știut atunci ce știu acum, probabil că aș fi făcut aceleași prostii, dar cu mai multă eleganță!”.