Oamenii sunt cu toții frumoși și, desigur, fac lucruri de oameni frumoși. Lucruri din acelea mărețe, importante, menite să schimbe o lume, să aducă pe oricine pe drumul cel bun, să înmoaie inimi de piatră și, nu în ultimul rând, să eradicheze foametea. Și războaiele. La naiba, de ce să ne limităm?, și moartea!
Oamenii sunt cu toții frumoși, cinstiți și altruiști. Își fac datoria până la lacrimi. Dar ce zic eu lacrimi? Până la sânge… Și nu te mint niciodată, mai cu seamă când te țin de mână și te privesc în ochi.
Oamenii sunt cu toții frumoși și, dintre ei, se alege Făt Frumosul tău, acela pe care îl aștepți de când sugeai țâță și pentru care educația tradiționalistă și sfântă te-a pregătit cu atâta sârg.
Oamenii sunt cu toții frumoși și mirobolanți, perfecți așa cum sunt și deci lipsiți de nevoia de a evolua. Se iubesc pe sine, dar, mai cu seamă, își iubesc aproapele pe care nu l-ar înjunghia nicio secundă pe la spate, cu atât mai mult când de ei ar putea depinde soarta lui.
Oamenii sunt cu toții frumoși și deloc ipocriți, sunt exact așa cum le este imaginea, cea la care muncesc cu reală dedicație. Și nici profitori nu sunt, habar nu au ce înseamnă să abuzeze de încredere, de bună credință, de bunătate, de cineva mai slab sau aflat într-o poziție de vulnerabilitate.
Oamenii sunt cu toții frumoși și altruiști. Pe Facebook. De unde și vorba aceea, nu ești pe Facebook, nu exiști.
Oamenii sunt cu toții frumoși și nevinovați, doar uneori victime, nu-i așa, deși nu e clar ale cui, dacă toți sunt, cum deja am menționat insistent, „frumoși”.
Oamenii sunt cu toții frumoși… atât de frumoși, prințeso, că țin cu brio loc de vomitiv. Dar tu, minte-te în continuare doar ca să poți trăi printre ei, om frumos…
