Într-o lume plină de contradicții și aberații, există o specie distinctă de masculi: pe care-i vom numi generic mitocani sau, dacă vreți, frații lui Mirel din Turnu Măgurele. Da, acei cavaleri cu pretenții de epocă medievală și comportament din epoca de piatră, creaturi ce-și croiesc drumul prin viață cu o combinație letală de ego inflamat și intelectul unei prăjituri băgate în cuptorul cu microunde. Acei indivizi care consideră că au dreptul să trateze femeile ca pe niște obiecte de decor proprietate personală, să le insulte și să le abuzeze, după care au pretenția că acestea să îi servească ca și când ar fi slujnice fără de simbrie. Ce mizerie! Ce ironie!
Cu toate acestea, când vine vorba de femei, mitocanul devine puritan peste noapte. El visează la o parteneră care să fie virgina ca o călugăriță, supusă ca un câine bine dresat și cuminte ca o oaie la tăiere. O, cât de sublimă este această imagine a femeii perfekte, create în laboratoarele lui misogine!
Mitocanul se plimbă pe străzi, crezând că lumea i se cuvine, căci este el, bărbatul, stăpânul universului. El nu înțelege că femeile nu sunt trofee de vânătoare sau pioni în jocul lui de putere. Dimpotrivă – și aici să nu te șochezi – ele sunt ființe independente, cu propriile lor dorințe și aspirații, ce să-i faci, un concept atât de greu de digerat pentru mintea ta retrogradă.
În timp ce mitocanul își agită ciomagul mental și trage femeile de păr în spatele său, uită să privească oglinda în care ar trebui să-și vadă propria sa înfățișare. Cu toate că arată ca un hibrid între un troll și un eșec, el se consideră un Adonis al epocii moderne.
Dar să nu uităm de ceremonia sacrosantă a virtuții feminine! Mitocanul se hrănește cu ideea că femeile trebuie să rămână pure și neatinse, în timp ce el își petrece nopțile în brațele altor femei, colecționând aventuri ca pe timbre. Dacă ar exista un concurs de ipocrizie, bărbatul mitocan ar fi cu siguranță campion mondial. În timp ce el agresează, scuipă, înjură și își face de cap, femeia să stea cu privirea plecată în fața lui, căci nu este nici pe departe o ființă egală cu el, nu? Iar dacă are curajul și demnitatea să nu accepte toate aceste inepții, i se aruncă printre dinți „băi, voi aveți probleme”*
Societatea încă promovează dublul standard și tolerează cu lejeritate aceste ieșiri în decor ale mitocanului modern și, deși problema nu e nouă și nici pentru prima dată semnalată, rămâne, din păcate, de actualitate. Orice semnal de alarmă împotriva abuzurilor asupra femeii este important, orice efort în vederea susținerii unei educații sexuale corecte în rândurile tinerilor este esențial, orice voce care se ridică din mulțime promovând dreptul la normalitate contează pentru ca fiecare femeie să fie respectată și să se afle în siguranță, oriunde s-ar afla, indiferent de statutul său social sau marital.
*personaj genetic inspirat din piesa Erikăi Isac, „Macarena”
