Geoffrey Hinton, laureat al Premiului Nobel și unul dintre oamenii care au pus bazele inteligenței artificiale moderne, susține că sistemele AI ar putea avea deja experiențe subiective asemănătoare celor umane. Cercetătorul avertizează că, pe măsură ce mașinile devin mai inteligente decât noi, omenirea riscă să piardă controlul dacă nu construiește sisteme care să țină cont de interesele oamenilor. Dar afirmațiile sale aprind o controversă majoră: alți specialiști susțin că nu există dovezi solide că actualele sisteme AI ar avea conștiință.
De ce crede Geoffrey Hinton că AI ar putea avea conștiință?
Hinton și-a făcut declarațiile într-un interviu acordat publicației The Telegraph, în timpul festivalului științific Starmus, desfășurat în Tenerife. Argumentul său pornește de la o întrebare fundamentală: cum putem afirma cu certitudine că o inteligență artificială nu are experiențe subiective, dacă nici măcar conștiința umană nu este pe deplin înțeleasă?
Cercetătorul consideră că unele sisteme AI își pot modifica comportamentul atunci când par să detecteze că sunt testate. El interpretează acest comportament drept un posibil indiciu că sistemele sunt conștiente de situația în care se află și susține că această capacitate ar putea fi legată de conștiință.
Există însă o diferență esențială între a identifica o situație, a reacționa la ea și a avea o experiență subiectivă. Faptul că un sistem produce răspunsuri care sugerează că știe că este evaluat nu demonstrează, de unul singur, că acesta trăiește efectiv o experiență interioară.
„Trebuie să construim AI care să țină cu oamenii”
Avertismentul lui Hinton nu se limitează la controversa privind conștiința. Una dintre preocupările sale majore este posibilitatea ca sistemele AI să ajungă mai inteligente decât oamenii și să devină extrem de greu de controlat.
În opinia sa, soluția nu este doar dezvoltarea unor sisteme tot mai performante, ci și proiectarea lor astfel încât să urmărească interesele umane. Dacă o inteligență artificială mult superioară oamenilor nu este construită în condiții de siguranță, consecințele ar putea fi grave.
Hinton a părăsit Google în 2023, după o lungă carieră în domeniul rețelelor neuronale, pentru a putea vorbi mai liber despre riscurile tehnologiei. În 2024, a primit Premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu John Hopfield, pentru descoperiri și invenții fundamentale care au făcut posibile rețelele neuronale artificiale și învățarea automată.
Mustafa Suleyman îl contrazice: AI imită conștiința, nu o dovedește
Mustafa Suleyman, directorul Microsoft AI și cofondator al DeepMind, susține o poziție diferită. Într-un eseu publicat în septembrie 2026, el afirmă că sistemele AI actuale nu sunt conștiente și nu simt, nu experimentează și nu suferă.
Argumentul său este că modelele lingvistice învață să reproducă limbajul și comportamentele umane cu o precizie impresionantă, dar această capacitate nu demonstrează existența unei experiențe interioare. Un chatbot poate descrie durerea convingător fără ca răspunsul să dovedească faptul că simte durere.
Suleyman avertizează și asupra riscului ca oamenii să atribuie mașinilor sentimente, dorințe și nevoi pe care acestea doar le simulează. O asemenea confuzie ar putea complica dezvoltarea și controlul sistemelor AI avansate.
Ce spune știința despre conștiința artificială?
Dezbaterea nu este închisă. Un articol publicat în revista Nature la 19 octombrie 2026, semnat de cercetătorii Anil K. Seth, Ned Block și Giulio Tononi, argumentează că sistemele AI actuale nu sunt conștiente și că inteligența, oricât de impresionantă, nu este echivalentă cu experiența subiectivă.
În același timp, o analiză publicată în Trends in Cognitive Sciences în 2026 propune identificarea unor indicatori care ar putea ajuta cercetătorii să evalueze posibilitatea conștiinței în sistemele artificiale. Autorii subliniază însă incertitudinile științifice și limitele unei asemenea evaluări.
Așadar, nu există un test universal acceptat care să stabilească definitiv dacă o inteligență artificială are conștiință. Afirmația lui Hinton este o poziție personală argumentată, nu un fapt științific demonstrat.
Miza reală este uriașă: omenirea trebuie să găsească metode prin care să dezvolte și să controleze sisteme tot mai capabile, fără să confunde performanța lor cu dovada că sunt ființe conștiente. Iar această întrebare ar putea deveni una dintre cele mai dificile provocări ale erei inteligenței artificiale.
