– Oare „marchează” și în deplasare?
Stăteam amândouă, eu și prietena mea, la o cafea tare (a se citi îndoită cu whisky) şi la un pachet de țigări ce se cerea urgent terminat. De fapt, nu m-a întrebat pe mine, era numai o întrebare retorică referitoare la bărbată-su în legătură cu care începuse de ceva timp să aibă oarece bănuieli. Însă nicio dovadă din câte știam eu.
– Poate că nu se întâmplă nimic, nu ai ce face şi-ți inventezi probleme, îi zic şi trag cu sete din țigară. Nu fumasem decât vreo două până atunci şi mă simțeam slăbită fără doza mea zilnică de gudron.
– Poate… şi totuși. Azi l-am sunat. A răspuns greu şi gâfâind. „La muncă”, zice când îl întreb ce face. Păi, şi ce naiba gâfâia asa? Că doar lucrează într-un Call Center, nu-l aleargă nimeni.
– Aham… şi pe la cât zici că l-ai sunat? întreb eu, brusc interesată de subiect.
– Păi, acum vreo două ore. Teoretic, trebuie să fi terminat deja tura. Zi şi tu dacă nu e nemernic. La ce naiba „muncă” era el la ora aia?? Dar asta nu e tot, că dobitocul nu închide convorbirea şi nici eu nu apuc s-o fac şi numai ce-l aud. Iartă-mă, dragă, unde rămăsesem??… Cum ziceam, cred că mă înșală…
– Numai crezi??? Ce ticălos nenorocit și porc trădător mizerabil… mă aprind eu fără să mă mai pot controla…
Citește continuarea aici.
