Nu suntem mai cool decât mamele și bunicile noastre din anii ’70! Generația care nu avea Instagram, dar știa să trăiască, să iubească și să întoarcă toate privirile

Nu suntem mai cool decât mamele și bunicile noastre din anii ’70! Generația care nu avea Instagram, dar știa să trăiască, să iubească și să întoarcă toate privirile

Avem telefoane inteligente, filtre care ne șterg imperfecțiunile, haine comandate cu un click și mii de fotografii în cloud. Dar mamele și bunicile noastre aveau ceva ce nu se cumpără și nu se descarcă: o atitudine care nu avea nevoie de validări, o eleganță fără tutoriale și o libertate pe care și-o construiau în ciuda limitărilor vremii. Poate că nu suntem mai cool decât ele. Poate doar am învățat să ne promovăm mai bine.

Ce aveau femeile anilor ’70 și am pierdut noi pe drum?

În anii ’70, o pereche de pantaloni evazați, o cămașă cu imprimeu îndrăzneț, părul lăsat liber și o pereche de ochelari supradimensionați puteau construi o apariție memorabilă. Nu existau Instagram, TikTok, tutoriale de styling la fiecare pas sau influenceri care să explice cum trebuie să arăți pentru a fi considerată interesantă.

Moda deceniului era un amestec spectaculos de libertate, nonconformism și feminitate. Rochiile petrecute, blugii evazați, platformele, imprimeurile florale, salopetele și materialele fluide au devenit simboluri ale unei perioade în care femeile își revendicau dreptul de a se îmbrăca după propria personalitate. Diane von Fürstenberg a lansat celebra rochie petrecută în 1974, iar pantalonii au devenit tot mai acceptați inclusiv în mediul profesional. Vogue+1

Dar farmecul nu stătea doar în haine. Era și în felul în care femeile își asumau aparițiile, fără să aștepte aprobarea unei comunități virtuale.

Bunicile noastre nu aveau filtre. Aveau personalitate!

Nu suntem mai cool decât mamele și bunicile noastre din anii ’70! Generația care nu avea Instagram, dar știa să trăiască, să iubească și să întoarcă toate privirile

Privește fotografiile vechi de familie. Femeile nu zâmbeau toate la fel, nu aveau aceeași tunsoare, aceeași siluetă sau aceeași expresie studiată. Unele erau cochete, altele rebele, unele purtau fuste lungi și părul prins, altele își etalau pantalonii evazați și coafurile voluminoase.

Nu toate aveau libertatea de a experimenta, nu toate trăiau spectaculos și, cu siguranță, nu toate erau fericite. Dar exista o diversitate de stiluri și o anumită naturalețe pe care fotografiile de familie o păstrează chiar și după jumătate de secol.

Astăzi, avem instrumente extraordinare pentru a ne exprima. Paradoxul este că, uneori, folosim aceleași filtre, aceleași tendințe și aceleași formule până când individualitatea ajunge să semene cu un produs de serie.

Au fost mai libere decât noi? Da și nu!

Aici trebuie să facem o diferență importantă. În Occident, anii ’70 au fost marcați de mișcarea pentru drepturile femeilor, de schimbări în vestimentație și de revendicarea autonomiei personale. În România comunistă, realitatea era mult mai complicată.

Mamele și bunicile noastre puteau fi elegante, inventive și pline de energie, dar trăiau într-un sistem care le limita libertatea în numeroase privințe. Femeile munceau, creșteau copii și duceau adesea o mare parte din responsabilitățile gospodăriei. În plus, politicile pronataliste ale regimului Ceaușescu au transformat deciziile reproductive într-o problemă controlată de stat, prin Decretul 770 din 1966.

Cercetările despre viața cotidiană a femeilor în comunism arată tocmai această contradicție: propaganda vorbea despre emancipare, însă experiența reală însemna sacrificii, responsabilități multiple și libertăți personale limitate. journals.unibuc.ro+3

Așadar, nu trebuie să romantizăm o epocă în care femeile nu aveau toate drepturile de care ne bucurăm astăzi.

Poate că am câștigat confortul, dar am pierdut puțin din farmecul imperfecțiunii

Avem libertatea de a călători, de a ne construi cariere, de a ne exprima public, de a alege cum vrem să arătăm și cum vrem să trăim. Avem acces la informație, la educație și la oportunități pe care multe femei din generațiile anterioare nu le-au avut.

Totuși, există o presiune modernă pe care merită să o privim cu atenție: aceea de a fi permanent interesante, frumoase, tinere, active, admirate și vizibile. Ne fotografiem experiențele înainte să le trăim, ne comparăm cu imagini atent construite și ajungem uneori să confundăm popularitatea cu valoarea personală.

Poate că lecția anilor ’70 nu este să ne întoarcem la hainele lor sau să pretindem că viața era mai bună atunci. Este să recuperăm ceva din curajul de a fi diferite, din plăcerea de a ne îmbrăca pentru noi și din libertatea de a nu transforma fiecare moment într-un spectacol pentru ceilalți.

Nu, nu suntem mai puțin frumoase, mai puțin inteligente sau mai puțin interesante decât mamele și bunicile noastre. Dar nici nu suntem automat mai cool doar pentru că avem tehnologie, filtre și mii de urmăritori.

Poate că cea mai frumoasă fotografie nu este cea care adună cele mai multe aprecieri, ci aceea în care te recunoști cu adevărat.