Pițipoanca la 40 de ani

Pițipoanca la 40 de ani este femeia ce nu cunoaște maturizarea (psihică) și nici nu are șanse s-o facă vreodată și care, în ciuda vârstei, se comportă ca și când de-abia  ar fi scăpat din lagărul liceului, fără să mai dea Bacu’, normal, că doar e depășit moral. Cu nelipsitul bot țuguiat și posturi dintre cele mai dezinvolte – deh, noblesse oblige – cu privirea pierdută pe sub un breton de caniș divă, pozele ei, zdravăn retușate de photoshop ca nu cumva să-și „arate vârsta”, invadează rețelele de socializare, la concurență cu pițipoancele fragede, botoxate și siliconate (pe principiul „nu mă fac ele pe mine”).

Pițipoanca la 40 de ani nu trece prin nicio criză, nu asta e cauza exhibițiilor sale, ea pur și simplu așa este, dincolo de vârstă, decență și alte mofturi similare. De fapt, ea are personalitate și muncește serios la crearea unui brand personal pe măsura valorii sale… cu alte cuvinte, chestii grele pe care dușmanii cârcotașii nu le înțeleg.

Când nu postează rafale de selfie-uri identice, în care numai gradul de înclinație al capului diferă sau modul în care boticul se alungește, comentează, scrie. Panseurile sunt preferatele ei. Pentru că sunt profunde și nu sunt superficiale, cum ar veni. Și pentru că, prin intermediul lor, ea se comunică într-un act sacru de dăruire din înțelepciunea-i.

Pițipoanca la 40 de ani plânge adânc în pernă după ce s-a tras cortina la finalul spectacolului fiecărei zile, căci a mai îmbătrânit cu niște ore și șansele să-i mai apară un rid, un colăcel sau o vergetură sunt în plină ascensiune.

Pițipoanca la 40 de ani nu e neapărat singură, dar asta nu înseamnă că nu primește cu brațele deschise complimentele bărbaților, la care răspunde pisicindu-se, dulce și alintat, cu o inflație grețoasă de inimioare și variațiuni pe aceeași temă, tremurând de fericire că încă mai are succes la bărbați.

Pițipoanca la 40 de ani nu te mai cunoaște dacă nu joci în aceeași ligă cu ea și dacă o faci de râs cu gusturile, modestia, jobul, bărbatul sau stilul tău. Că nu toată lumea se mai califică acum să-i stea prin preajmă, inclusiv prietenii vechi. Ce a fost a fost, ea a „evoluat”, așa că și pretențiile sunt „pe măsură”.

Pițipoanca la 40 de ani nu are măsura propriei penibilități, fiind sclava acesteia.

Pițipoanaca la 40 de ani nu este altceva decât expresia degradării femeii care nu știe nici să se cunoască, nici să se iubească.